Monumente din Bucureștiul ocupat de sovietici
Monumentele de for public sunt menite să omagieze persoane și momente istorice deosebite din viața unei națiuni.
Steliu Lambru, 11.01.2026, 11:30
Monumentele de for public sunt menite să omagieze persoane și momente istorice deosebite din viața unei națiuni. Pe socluri, în ipostaze impunătoare, cei care se înfățișează semenilor lor au de transmis mesaje mobilizatoare tuturor generațiilor care îi privesc. Astfel, eroii și eroinele de pe linia frontului, regii și reginele, politicienii, oamenii de cultură, clericii, oamenii obișnuiți care s-au pus în serviciul celorlalți în momente de cumpănă și-au găsit locuri unde trecătorii află despre devotamentul lor.
România a știut să-și omagieze personalitățile și momentele speciale ale istoriei sale și le-a expus în piața publică și capitala București a primit cele mai reprezentative monumente de for public. După 1945, inventarul acestor monumente de for public avea să cunoască o schimbare drastică dictată de armata sovietică de ocupație și de ideologia oficială a partidului comunist. Represiunea și cenzura au fost mijloacele de înlocuire a vechilor repere urbane cu altele noi care, prin ceea ce transmiteau, falsificau grosolan realitatea trecută și prezentă a timpului.
Pe 30 decembrie 1947 regele Mihai I era forțat să abdice și noul regim comunist trecea la prefacerea României dintr-o democrație într-o dictatură. Statuile marilor regi fondatori, Carol I, creatorul României și cel care a făcut-o independentă și monarhie, și Ferdinand I, cel care a creat România Mare în 1918, erau date jos de pe socluri și distruse. Aceeași soartă o aveau statuile unor mari politicieni precum Ion C. Brătianu din Piața Universității, Ion I. C. Brătianu de pe bulevardul Dacia, Lascăr Catargiu de pe bulevardul care îi purta numele.
Pe lista demolărilor se mai află Fântâna Modura din parcul Herăstrău, Monumentul Infanteriei, Monumentul Eroilor Cadrelor Didactice. Istoricul și colecționarul Cezar-Petre Buiumaci este autor al volumului ”Călătorie prin Bucureștiul de ieri”, o istorie vizuală a transformării orașului și a monumentelor sale. Buiumaci crede că în cursul schimbărilor de monumente de for public din București se pot identifica două practici.
”Sunt două elemente aici. Avem, pe de o parte, demolarea monumentelor care aminteau de monarhie și de principalii adversari ai regimurilor comuniste, marii oameni de stat care au avut statui precum Ion Brătianu, Ionel Brătianu, Take Ionescu, Eugeniu Carada și așa mai departe, inclusiv cel mai mare primar al Bucureștilor, Pache Protopopescu, deși a trăit și a muncit înainte ca această formațiune, această mișcare comunistă să existe. El a activat la finele veacului al nouăsprezecelea, avea o statuie care este demolată. Mai nou, municipalitatea va lansa un concurs pentru a fi refăcut acest monument. Evident, au fost demolate monumentele regilor Carol I și Ferdinand I.”
Demolarea vechilor monumente cu puternică rezonanță în conștiința publică românească nu a fost suficientă. Pentru a crește impactul propagandistic, regimul a ridicat noi monumente, unele explicite de omagiere a Uniunii Sovietice, altele mai subtile ideologic. Astfel, au apărut monumentele fondatorilor marxism-leninismului, altele care glorificau greve muncitorești, considerate momente ale luptei de clasă, și monumente închinate armatei. Cezar-Petre Buiumaci.
”Pe de altă parte, avem apariția noilor monumente. Practic, primele monumente care apar sunt monumentele de ocupație: monumentul Armatei Roșii, monumentul lui Stalin, monumentul lui Lenin și apoi al unor personalități ale culturii ruso-sovietice și ale culturilor celorlalte state căzute în spatele Cortina de Fier după ce de-al Doilea Război Mondial, exponenți ai așa-numitei tendințe proletcultiste, deci de orientare de stânga.
Apar, apoi, monumente precum Monumentul Eroilor Patriei care este, practic, o declarație a regimului comunist din România că și România participase la cel de-al Doilea Război Mondial, cu eforturi și cu sacrificii mari, deși României nu i se recunoscuse statutul de cobeligeranță. Monumentul devine principalul monument la care se aduceau ofrandele, se aduceau coroanele de flori, omagiul pe care îl aducea regimul. Acest gen de procesiuni se făceau mai mult aici decât la monumentul ostașului sovietic.”
Construirea noilor monumente s-a făcut mai ales la finele anilor 1940 și în deceniile 1950 și 1960. Cezar-Petre Buiumaci spune că demolarea vechilor monumente a fost mai eficientă propagandistic decât construirea celor noi.
”Au fost mai puține monumente de for public ridicate în timpul regimului comunist decât au fost demolate de către acest regim. N-a fost, practic, o suprapunere simbolică neapărat. Monumentele au apărut, în principal, în prima parte a regimului. În cea de-a doua parte sunt mai puține monumente și nu mai au acest caracter profund propagandistic ci mai mult vin să acopere o nevoie de decorare a orașului și a parcurilor, în special parcurile fiind principalele locuri de desfășurare a amplasărilor de monumente de for public.
Există acest domeniu al monumentului de for public prezentat și în cărțile poștale și chiar am un capitol în cartea <Călătorie prin Bucureștiul de ieri> dedicat doar monumentului de for public intitluat .”
Cum era și firesc, revenirea la democrație a însemnat și repararea a ceea ce a fost stricat în anii socialismului. Vechile monumente au fost repuse pe locurile lor, iar acolo unde nu a mai fost posibil s-au operat reconstituiri. Iar monumentele socialiste au fost înlăturate. Normalitatea monumentelor de for public a fost redobândită folosind aceleași metode care instauraseră anormalitatea.
