Muzeul „Prof. Dr. Nicolae Minovici” din București

Muzeul face parte din Muzeul Municipiului București. Este găzduit într-o vilă în stil neoromânesc construită la începutul secolului XX, cunoscută și ca „Vila cu clopoței”. Muzeul adăpostește o impresionantă colecție de artă populară românească

Ion Puican, 05.12.2025, 18:30

Vila care găzduiește Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” din cadrul Muzeului Municipiului București (MMB) este cunoscută publicului drept „Vila cu clopoței”. Acest muzeu este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale stilului neoromânesc din București. Ridicată în 1905 după planurile arhitectului Cristofi Cerchez și deschisă publicului din 1914, vila găzduiește prima colecție bucureșteană de artă etnografică românească a prof. dr. Nicolae Minovici.

Nicolae Minovici (1868–1941) a fost una dintre figurile marcante ale medicinei românești și un vizionar dedicat atât științei, cât și culturii. Medic legist format la București și Berlin, autor al unor studii pionierat, Minovici a fondat în 1906 prima Societate de Salvare din Balcani și, mai târziu, primul spital de urgență cu serviciu permanent din România. A fost un pasionat de arta populară. „Vila cu clopoței”, primul muzeu etnografic al Bucureștiului, a fost donată orașului împreună cu întreaga sa colecție. Inițial concepută ca vilă de recreere pentru medicul și colecționarul Nicolae Minovici, casa a devenit rapid un muzeu dedicat artei populare. Arhitectura îmbină elemente urbane de început de secol XX cu detalii inspirate din casele tradiționale românești.

Despre vila monument arhitectural am stat de vorbă cu Mădălina Manolache, muzeograf:
„În 1905, Cristofi Cerchez, arhitectul cu care doctorul Nicolae Minovici a colaborat, a construit această „Vilă de la Șosea”, cum era denumită încă din epocă. Este vorba de vila doctorului Nicolae Minovici, care urma să găzduiască colecțiile de artă națională pe care acest medic legist începuse să le strângă. Clădirea a fost construită în stil național românesc. Nu vorbim în epocă încă de stilul neoromânesc pe care îl cunoaștem astăzi, iar inspirația sa a venit în primul rând de la clădirile semi fortificate din sudul țării. … Alte inspirații ale arhitectului Cristofi Cerchez vin din arhitectura brâncovenească, elementele de decorație sculpturală. Acestea au fost realizate de către sculptorul Casei Regale, de Emil von Becker, …”

Care a fost începutul Muzeului de Artă Populară, din timpul vieții profesorului Nicolae Minovici, ne spune Mădălina Manolache:
„Încă din timpul vieții doctorului Nicolae Minovici, vila a început să capete statutul de muzeu. Era însă un muzeu privat care se numea „Muzeul de Artă Națională” spre deosebire de titulatura pe care o poartă astăzi, care s-a acordat în perioada regimului comunist. Minovici și-a organizat nu un muzeu construit pe baze științifice, ci a încercat să oglindească, prin actul său de colecționare, întreaga frumusețe a creațiilor românești, de la arta populară până la arta modernă. … Minovici a fost îndeosebi îndrăgostit de ceramica modernă, pe care a colecționat într-un număr foarte impresionant și, de altfel, era un promotor al stilului național, nu doar în arhitectură, prin alegerea acestui tip de stil pentru construirea vilei sale, cât și în artele decorative, un aspect mai puțin întâlnit astăzi. … Încă din timpul vieții lui Nicolae Minovici, spuneam că acest muzeu funcționa drept o instituție privată cu circuit închis, vizitatorii fiind în special oameni de știință veniți în țară cu ocazia congreselor pe care savanții, frații Minovici și mă refer aici la Nicolae, la Mina și la Ștefan, medici legiști și cel din urmă un chimist, le organizau așadar în țară. Vizitatorii rămâneau mereu impresionați de acest muzeu, pentru că la data respectivă era primul de acest tip de la noi din țară și din București, devansând astfel chiar și proiectul lui Alexandru Tzigara-Samurcaș, care încerca să creeze un muzeu etnografic.”

Actuala expoziție a muzeului reconstituie atmosfera originală a colecției, fiecare încăpere devenind un spațiu de prezentare care redă fidel viziunea fondatorului. Mădălina Manolache, muzeograful muzeului ne face un desfășurător al istoriei muzeului de la deschiderea către public până astăzi:
„Trebuie menționat faptul că muzeul devine unul deschis publicului în perioada interbelică, în 1936 acesta fiind donat în mod oficial municipalității bucureștene. … În anii 90, muzeul a fost închis pentru a fi supus unor lucrări de consolidare și de restaurare și, în sfârșit, către 2018, întregul proces de restaurare și de organizare a unei noi expoziții permanente, care, desigur, se inspira din cea creată de Nicolae Minovici, s-a încheiat. Vizitatorul poate să vadă astăzi, în cadrul Muzeului Minovici, în primul rând expoziția permanentă care se numește „Restitutio II”, iar acest titlu sugerează chiar o încercare a personalului de a păstra expunerea așa cum a gândit-o Nicolae Minovici. Nicolae Minovici a încercat să creeze un model prin care tradiția poate să fie adusă în modernitate…. Pe lângă expunerea permanentă, vizitatorul va putea să găsească în cadrul muzeului și o sală nouă, o sală de conferințe care găzduiește totodată și numeroase expoziții, adeseori cu tematică legată de lumea artelor contemporane.”

Astăzi, Muzeul Minovici rămâne un reper al identității culturale bucureștene și un loc în care tradiția este prezentată într-o formă vie, accesibilă și elegantă.