Brățările dacice din patrimoniul MNIR
Brățările dacice din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) sunt printre cele mai spectaculoase obiecte din întregul patrimoniu cultural românesc.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ion Puican, 07.06.2026, 11:00
Brățările dacice din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) sunt printre cele mai spectaculoase obiecte din întregul patrimoniu cultural românesc. Spirale masive, lucrate dintr-o singură bară de aur, decorate cu palmete și cu capete stilizate de animale — o creație originală a dacilor, inspirată din modele. Toate artefactele provin dintr-un singur loc: Sarmizegetusa Regia, zona Munților Orăștiei, din apropierea spațiului sacru de pe Dealul Grădiștii, inima Regatului dacic al lui Decebal. Despre brățări ne vorbește Cristiana Tătaru, Șef Secție Cabinet Numismatic și Tezaur Istoric al MNIR:
„Statul român, până în prezent, a reușit să recupereze numai 14 astfel de brățări. Primele 13 au fost aduse între anii 2007-2013 și un succes real a fost recuperarea celei de-a 14-a brățări în anul 2025. … Cele mai spectaculoase, și eu aș putea zice, foarte subiectiv, că unele dintre cele mai importante obiecte pe care le avem astăzi în expoziția Tezaur Istoric sunt aceste brățări dacice regale de aur, care încă sunt o surpriză pentru specialiști și pentru publicul român. Pentru că nu se cunoștea nimic despre existența lor până la începutul anilor 2000, în ciuda tuturor cercetărilor arheologice care s-au făcut în așezările dacice în perioada comunistă, care avea un interes deosebit pentru acest subiect al culturii și civilizației dacice. Deși erau cunoscute brățări dacice, pliuri, spirale din argint încă din secolul al XIX-lea, care au fost descoperite în Transilvania, în Oltenia, în Muntenia. Surpriza descoperirii acestor piese a fost extraordinar de mare și i-a făcut pe mulți să creadă că aceste obiecte nu sunt autentice.”
Despre mitul aurului dacic, Cristiana Tătaru ne-a declarat următoarele:
„Este important să legăm povestea acestor brățări dacice cu mitul aurului dacic. Armata romană condusă de Traian ar fi luat de pe teritoriul dacic 1.350 de tone de aur și 3.310 tone de argint. Aceste informații au fost colectate de-a lungul timpului. Calculul ar fi fost mult mai mic, reprezentând 135 de tone de aur și 331 de tone de argint. Dar, în ciuda acestor cifre, această idee a aurului dacic a fermecat foarte multe minți și s-a vorbit foarte mult despre acest subiect. În contextul în care din săpăturile arheologice de-a lungul ultimelor două secole, au fost recuperate foarte puține obiecte din aur.”
Poliția estimează că au fost descoperite cel puțin douăzeci și patru de astfel de brățări, declarate a fi fost găsite în cinci tezaure. Brățările au fost braconate cu detectorul de metale. Despre descoperire ne dă mai multe detalii Cristiana Tătaru:
„Eu simt și cred că istoria brățărilor regale de aur ar trebui să fie cunoscută de cât mai multă lume, pentru că au o istorie foarte tumultoasă. Au fost găsite între anii 1999 și 2001, în timpul unor detecții ilegale. Și mi se pare foarte interesant de subliniat faptul că ceea ce se știe din rechizitoriile făcute de autoritățile judiciare și din informațiile recuperate de la hoții care au descoperit aceste piese și apoi le-au exportat ilegal de pe teritoriul României, este faptul că mai mult de 24 de astfel de brățări au fost descoperite în cel puțin cinci tezaure care erau ascunse în apropierea zonei sacre a cetății de la Sarmisegetuza Regia. Ceea ce ne face să înțelegem că, de fapt, aceste brățări sunt mai curând depuneri ritualice decât tezaure ascunse pentru a fi recuperate mai târziu. Aceste brățări nu au urme de purtare. Cel mai probabil le produceau și le depuneau ritualic imediat. Uimitor aș spune, este faptul că aceste brățări masive din aur, foarte grele, au fost descoperite doar în zona Sarmisegetuzei Regia, deci este posibil ca ele să fi fost folosite doar de familia regală sau de sacerdoți, de cei care oficiau servicii religioase.”
Brățările sunt obiecte impresionante, iar greutatea acestora oscilează între 600g și aproape 3 Kg. Despre valoarea lor artistică și cum au fost făurite ne spune Cristiana Tătaru de la MNIR:
„Nu trebuie să ignorăm decorul pe care îl prezintă aceste brățări, care la prima vedere sunt niște simple brățări cu mai multe spirale, însă terminațiile sunt ornamentate cu niște capete de dragon, pe care i-am putea împărți în două categorii: dragoni care ar avea corpul ornamentat cu solzi și celelalte brățări sunt ornamentate cu niște linii ondulate care sugerează că ar fi acoperiți cu o blană. Brățările dacice ne vorbesc foarte mult despre tehnicile cunoscute de comunitatea dacică care locuia în Munții Orăștiei. Și cumva, ar fi interesant să pornim comparativ cu obiectele de podoabă grecești elenistice, care erau folosite de daci. Descoperite în număr relativ mare în așezările dacice, datorită contactului pe care îl aveau cu cetățile grecești de pe litoralul Mării Negre, care sunt în general realizate din foițe subțiri, ornamentate prin repusaj cu diferite reprezentări cunoscute pentru acea perioadă. În schimb, realizarea brățărilor sugerează faptul că meșterii daci au folosit tehnici de fierari. Brățările dacice nu sunt goale pe dinăuntru, sunt realizate din aur masiv, printr-o tehnică impresionantă de prelucrare. Tehnica este absolut uimitoare, pentru că din lingouri paralelipipedice, ei au reușit să realizeze aceste brățări care au lungimi cuprinse între 1,70 și 2 metri 88. Dacă stăm și le măsurăm. Și diferențele de grosime între zona spiralată și terminații sunt foarte mici. În final, după ce obțineau această bară lungă de aproape 2 metri, ornamentau protomele, terminațiile, dând aceste forme de capete de dragon, ornamentate cu palmele, cu mici puncte și linii realizate perfect. Și abia apoi, folosind un tambur, dădeau forma brățării.”
Dincolo de strălucirea aurului, brățările dacice rămân și o lecție despre fragilitatea patrimoniului. Astăzi, Muzeul Național de Istorie a României le redă publicului nu doar în vitrine, ci și prin modele digitale tridimensionale, disponibile online.
