Sarmizegetusa

Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a Daciei pre-romane, și Sarmizegetusa Ulpia Traiana, capitala Daciei romane, sunt două situri arheologice majore din Munții Orăștiei și Țara Hațegului care reflectă măreția civilizației dacice și transformarea sa sub dominația romană.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ion Puican, 29.06.2025, 12:57

Sarmizegetusa reprezintă un simbol esențial al identității și continuității istorice a poporului român, fiind denumirea comună pentru două situri arheologice distincte, dar profund conectate prin istorie: Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a Regatului Dac, situată în Munții Orăștiei, și Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fondată de romani după cucerirea Daciei, în Depresiunea Hațegului.

Sarmizegetusa Regia, aflată în inima munților, a fost un centru spiritual, politic și militar de prim rang al dacilor, remarcându-se prin complexul său sacru și prin sistemul defensiv ingenios. Ulpia Traiana Sarmizegetusa, construită de romani, a fost capitala provinciei Dacia și un important centru urban, economic și administrativ. Împreună, ele ilustrează momentul de cotitură din istoria antică a regiunii – tranziția de la cultura dacică la civilizația romană – și păstrează urmele unei sinteze culturale de o importanță majoră pentru Europa.

Etimologia și sensul cuvântului „Sarmizegetusa”, ca și pronunția sa din limba dacică nu se cunosc exact. Se presupune că înțelesul ar fi fost „cetatea de pe stâncă” sau „cetatea înaltă”. Dar, inițial, așezarea Sarmizegetusa Regia a fost una religioasă și civilă, ca mai apoi să devină o fortificație militară cu șapte fortărețe.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa, numele complet fiind Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, a fost capitala provinciei romane Dacia după războaiele romane din 101-102 și respectiv 105-106 din timpul domniei împăratului Traian. Despre aceasta, Ovidiu Țentea, arheolog și managerul interimar al Muzeului Național de Istorie a României, ne-a declarat:

„Îi spunem convențional Ulpia Traiana Sarmizegetusa, pentru că este primul oraș din Dacia romană despre care știm în scris că a fost întemeiat, înglobând și numele Daciei și numele fostei capitale a Regatului Dac. A fost întemeiată imediat după războaiele dacice. Și acolo au lucrat mulți veterani. Simbolic, ar fi prima capitală a Daciei. Este un sit foarte expresiv la fața locului. Te întâmpină Amfiteatrul, câteva temple. După o plimbare ajungi la Domus Procuratoris, cum spunem noi, sediul să-i spunem ministrului de finanțe. Și puțin mai departe, ajungem la cele două foruri, Forul lui Traian, al lui Antoninus Pius, unde se poate vedea și Templul Zeilor Palmireni. Adică este o excursie minimă de două ore. Pentru cei mai îndrăzneți un pic, pot să meargă și în necropolă, care este amenajată. Este un muzeu de sit destul de bun și un amfiteatru tocmai restaurat și amenajat chiar pentru spectacole.”

Despre ce experiență oferă vizitatorilor situl de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, de la Capitoliu la influențele arabe venite din orașul Palmyra din Siria, ne-a povestit tot arheologul Ovidiu Țentea:

 „În primul rând, situl oferă descoperiri monumentale. Asta înseamnă clădiri, fragmente arhitectonice, coloane, capiteluri, lucruri care te îndeamnă să visezi la arheologia mare. Și în ultimii ani am cercetat Capitoliul. Nu se distinge cu mare exactitate decât ca silueta unei ruine. Dar, cu explicațiile de rigoare, este impresionantă. După aceea, este Templul Zeilor de la Palmyra, pe care l-am terminat de cercetat, care are destul de multe inscripții care au fost descoperite și ne aduc la lumina zilei divinități din Orientul Siriei. Care au venit ca arcași prima dată și negustori foarte pricepuți și abili pe un capăt al Drumului Mătăsii. Adică o poveste foarte, foarte bună.

Acești palmireni nu au stat la Tibiscum, la Porolissum, ci undeva lângă Ulpia, iar elita municipală a construit mai multe temple, dintre care unul chiar în zona centrală și are o poveste frumoasă și descoperiri importante. Ele pot fi văzute parțial la muzeul din Sarmizegetusa, unele la Deva, iar câteva descoperite cu mulți ani înainte, în secolul XIX, și la Muzeul Național de Istorie a României din București.”

Despre locurile sacre din situl de la Sarmizegetusa Regia, Ovidiu Țentea ne-a declarat:

„… este situl definit de o incintă masivă construită de romani, după cucerire. Aici mai este o mică discuție cât au intervenit și dacii între cele două campanii, dar după aceea, în zona sacră sunt o mulțime de temple splendide care ne certifică că era cu siguranță centrul religios acolo. Se întinde pe o suprafață impresionantă. Nici nu putem să estimăm câte zeci de terase și de spații locuite erau, care, din păcate, nu pot fi vizitate din rațiuni de securitate a turiștilor, ca să spunem așa. În principal la ceea ce poate să fie vizitat, se prezintă coerent și cu explicații bune și este impresionant. …”

În final, arheologul Ovidiu Țentea ne vorbește și despre activitatea arheologică de la siturile Sarmizegetusa, despre situația actuală și noile îmbunătățiri aduse acestor locuri reprezentative pentru istoria românilor:

„Săpăturile au continuat neîntrerupt de 100 de ani și ele continuă cu rezultate foarte interesante. Adică în lunile iulie și august, arheologii pot fi văzuți acolo, … Este în curs de finalizare un proiect mare de restaurare a incintei pe fonduri norvegiene și este un element de noutate majoră pentru felul în care se prezintă situl. În ultimii ani a fost reabilitată șoseaua asfaltată și realizată o parcare destul de bună și turiștii ajung mult mai ușor. …”

Sarmizegetusa rămâne o mărturie vie a măreției antichității, punte între două lumi și temei al identității istorice românești.