Apariţia socialismului ştiinţific în România
În ciuda brutalităţii care l-a caracterizat, regimul comunist a trebuit să pară umanist, creativ şi pacifist.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Steliu Lambru, 21.04.2014, 10:08
În ciuda brutalităţii care l-a caracterizat, regimul comunist a trebuit să pară umanist, creativ şi pacifist. Violenţa cu care s-a instalat trebuia justificată şi argumentată de expunerea de motive pentru care societatea trebuia să facă sacrificii pentru a merge către socialism. S-a născut astfel “socialismul ştiinţific” care vorbea indivizilor despre justeţea şi, mai ales, despre inevitabilitatea socialismului la care urmau să ajugă toate societăţile mai devreme sau mai târziu.
Cristina Petrescu, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii Bucureşti, este coautoare la masiva serie de volume “Enciclopedia regimului comunist”. Ea atribuie apariţia socialismului ştiinţific ca disciplină academică voinţei partidului comunist.
“Dezvoltarea acestei discipline în România a reflectat, pe de-o parte politica de emancipare a Partidului Muncitoresc Român, ulterior Partidul Comunist Român, de sub tutela Uniunii Sovietice începând cu sfârşitul anilor ’50, pe de alta a dus la rescrierea istoriei partidului prin reevaluarea aşa-ziselor tradiţii locale ale mişcării muncitoreşti. Totodată a produs în decursul acestor decenii o treptată deprofesionalizare a acestui domeniu creat şi practicat sub comunism printr-un amalgam de istorie, sociologie, filosofie şi economie politică, datorită controlului strict al partidului, care era singurul depozitar legitim al cunoaşterii în acest domeniu. Partidul controla toate domeniile, în special cele umaniste, ca şi ştiinţele sociale. Diferenţa este că domeniul socialismului ştiinţific, corpusul de cunoştinţe din acesta, este creat de partid.”
Cariera socialismului ştiinţific era însă mult mai venerabilă. Începând cu Engels, el a devenit marcă distinctă a marxismului care şi-a arogat descoperirea esenţei lumii înconjurătoare. Cristina Petrescu: “Originea acestui termen este în scrierile lui Prodhon care este primul care a formulat acest concept în volumul
Cele două invenţii ale socialismului ştiinţific erau cele două tipuri de legi. Legile dezvoltării omenirii erau cele ale materialismului istoric şi legile contradicţiilor capitaliste erau ilustrate de legea plusvalorii. Lenin a fost cel care a plusat spusele lui Engels şi a inventat marxism-leninismul în care socialismul ştiinţific era o ştiinţă despre omenire al cărei adevăr era deţinut numai de partid. Revoluţionar şi avangardă a gândirii, el avea misiunea de a arăta societăţii ce are de făcut, mai puţin pregătită să înţeleagă legile. Cristina Petrescu a arătat că germenii apariţiei sale în România se pot observa la sfârşitul perioadei lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul lider comunist al României între 1947 şi 1965.
“În perioada lui Gheorghiu-Dej, termenul
La începutul anilor 1970, socialismul ştiinţific era format şi noul curs al dezvoltării societăţii româneşti către atingerea comunismului era trasat. Din nou Cristina Petrescu, cu detalii: În
Socialismul ştiinţific, devenit dogmă oficială, a invadat toate celelalte domenii ale învăţământului nu numai în cele socio-umane. El a fost de departe cel mai detestat curs universitar, în ciuda faptului că era metoda care urma să le reveleze oamenilor adevărul despre lume, aşa cum îl înţelegea nevroza marxistă.
