Eugen Cristescu (1895-1950)

Unul dintre oamenii de bază ai regimului mareșalului Ion Antonescu a fost Eugen Cristescu, sucesor al temutului Mihail Moruzov în funcția de director al Serviciului Special de Informații.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 26.05.2025, 15:14

Unul dintre oamenii de bază ai regimului mareșalului Ion Antonescu a fost Eugen Cristescu, sucesor al temutului Mihail Moruzov în funcția de director al Serviciului Special de Informații. Cristescu a fost numit șef după ce Moruzov, om de încredere al fostului rege Carol al II-lea, a fost arestat și închis la penitenciarul Jilava pe 6 septembrie 1940.

Cristescu s-a născut în 1895 la Oituz, județul Bacău, în estul României, locul a trei intense bătălii în anul 1917 între armatele române și cele germano-austro-ungare. Au fost nouă copii în familia unui învățător și a unei casnice. În 1916, anul în care România intra în primul război mondial, Cristescu se înscria la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Tânărul student ia parte la lupte și este înaintat la gradul de sergent.

După război, este angajat în Ministerul de Interne, apoi transferat la serviciul de informații. A fost decorat cu șase ordine și două medalii pentru serviciul prestat. În septembrie 1940, la schimbarea de regim, Cristescu a fost considerat succesorul firesc al lui Moruzov în funcția de șef al informațiilor datorită loialității sale față de Antonescu. În anii directoratului său, Cristescu a ordonat misiuni de monitorizare a tuturor agenților străini din România fără a face diferența între aliați și adversari. Serviciul Special de Informații nu s-a subordonat Germaniei, un exemplu fiind capturarea a trei britanici paraşutaţi în România în 1943, interogaţi de Cristescu care a refuzat să-i predea Berlinului. De asemenea, șeful S.S.I. a știut de tratativele secrete duse de opoziția română cu americanii și britanicii pentru a negocia ieșirea României din alianța cu Germania, și a refuzat cererea Berlinului de a-i aresta pe negociatori.

Cea mai detestabilă parte a carierei sale a fost participarea la Holocaust. Rolul serviciului condus de el în pogromul de la Iași din iunie 1941 a fost dovedit cu documente de arhivă și mărturii de istorie orală. Istoricul Radu Ioanid afirmă în volumul ”Pogromul de la Iași,” publicat în 2014, că numărul evreilor uciși la Iași în 1941 este între 3.000 și 12.000 de oameni.

La ieșirea României din alianța cu Germania de pe 23 august 1944, locotenent-colonelul Traian Borcescu era șeful secției de contrainformații din cadrul S.S.I. În 1994, intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Borcescu își amintea de momentul în care guvernul Antonescu fusese convocat de regele Mihai I pentru a semna condițiile armistițiului cu URSS. Presimțind ceva necurat, Cristescu ia altă decizie.

”În loc să se ducă la Palat, el se duce la legaţia germană. La ora 22 se difuzează Proclamaţia regală. După citirea Proclamaţiei, la 23:30, din interiorul legaţiei, Eugen Cristescu, unde se afla cu doi subalterni, telefonează și spune: M-a întrebat dacă sunt tancuri în Palat. Răspunsul dat de mine a fost că se luaseră toate măsurile și că orice reacţie germană va fi zdrobită. În mai puţin de o oră n-ar mai rămâne nimeni în viaţă şi nici o cărămidă întreagă din legaţie dacă se opun. După care am închis telefonul.”

În 1946, Eugen Cristescu este condamnat la moarte, dar sentința i se comută la muncă silnică pe viață și este întemnițat la Văcărești. Elevul Nicolae Dascălu a fost membru al Partidului Național Țărănesc din 1946 și a făcut parte din organizația anticomunistă ”Coloana a VI-a”. Arestat în 1947 și întemnițat la Văcărești, el îl întâlnește acolo pe șeful spionilor români, așa cum mărturisea în anul 2000.

”Am întâlnit un domn care mi s-a părut prezentabil. Am zis <Mă cheamă Dascălu> şi el a răspuns < “Pe mine mă cheamă Eugen Cristescu.> Nu ştiam eu la ora aceea cine este Eugen Cristescu. N-am avut timp să conversăm fiindcă ni s-au împins pe jos, pe pardoseală, două gamele în care era aşa-zisa mâncare, o apă absolut transparentă în care era o frunză de varză din acelea care se aruncă. Şi eu l-am întrebat pe Eugen Cristescu iar el mi-a răspuns că aceea era masa. Eu am împins gamela mea cu piciorul spre veceul existent în celulă şi am aruncat-o în veceu. Ce a urmat după asta? O bătaie până la leşin, până la pierderea cunoştinţei. Știu că m-am trezit ud înapoi în celulă, m-a văzut Eugen Cristescu și a zis, mai mult pentru el: „Trebuia să fii cuminte, să nu loveşti mâncarea!”

În 1950, Eugen Cristescu înceta din viață în închisoarea Văcărești în vârstă de 55 de ani. Autopsia oficială afirma că deținutul decedase din cauza unei boli cardiace coronariene. Însă condițiile de trai din închisorile comuniste favorizau deteriorarea sănătății oricărui deținut.