Femei condamnate de regimul comunist din România
Fie că-şi susţineau soţii, fraţii sau taţii implicaţi în mişcările de rezistenţă, fie că transmiteau mesaje către lumea liberă din Occident, multe dintre cazurile de femei deţinute în închisorile comuniste au rămas necunoscute.
Steliu Lambru, 28.03.2016, 13:59
La rezistenţa anticomunistă din România au luat parte, cu devotament şi curaj, şi multe femei. Fie că-şi susţineau soţii, fraţii sau taţii implicaţi în mişcările de rezistenţă, fie că transmiteau mesaje către lumea liberă din Occident, multe dintre cazurile de femei deţinute în închisorile comuniste au rămas necunoscute. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Ambasada Marii Britanii la Bucureşti şi-au propus să investigheze şi să scoată la lumină personalităţile feminine care au participat la lupta împotriva unui regim ilegitim, represiv şi criminal. Confruntarea cu alte surse din memorialistică şi lucrări de specialitate face fişele matricole penale ale deţinutelor cea mai concludentă probă a experienţei lor traumatizante, încheiate adesea cu decesul acestora.
Constantin Vasilescu, cercetător al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, explică importanţa acestor documente: Fişa matricolă penală este, practic, un soi de jurnal de călătorie” care însoţea fiecare deţinut politic prin spaţiul concentraţionar. De fapt, un astfel de document conţinea informaţiile de bază: numele şi prenumele deţinutului, data exactă a naşterii, locul naşterii, adresa domiciliului, momentul arestării, condamnarea, încadrarea penală, pentitenciarele prin care a trecut, şi alte lucruri care, pentru cei interesaţi de această cercetare, sunt foarte importante. Am plecat de la aceste date pentru a obţine o analiză cantitativă validă, pe de o parte, dar şi o perspectivă de ansamblu la fel de solidă. Aceste documente pot să aibă şi chiar au anumite lacune. Un astfel de document nu este infailibil, ca de altfel majoritatea documentelor eliberate de Securitate înainte de 1989. Mă refer la faptul că o astfel de fişă matricolă penală ar putea să conţină date contradictorii, uneori chiar eronate, din cauza faptului că cei care le întocmeau îşi exersau mâna, de multe ori, fiind ucenici într-ale represiunii, la vremea respectivă. Iar acesta era un punct de plecare: întocmirea unei fişe matricole penale pentru un duşman al poporului”.”
Rapoartele întocmite de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc fac referire la originea socială a femeilor condamnate. Majoritatea proveneau din mediul rural, aceasta fiind considerată o consecinţă firească a situaţiei societăţii româneşti a acelor ani. Cele mai multe dintre deţinute aveau studii elementare şi primare, existând foarte puţine cazuri de femei arestate cu studii liceale sau universitare. 2860 de deţinute din cele 3802 cazuri investigate nu aveau, la momentul arestării, nicio afiliere politică, Într-un procentaj mult mai mic, erau femei afiliate mişcării legionare, partidelor istorice sau grupului etnic german. În ceea ce priveşte încadrarea penală a cazurilor investigate, majoritatea femeilor au fost închise în urma unor sentinţe definitive. Cele mai multe au fost arestate la penitenciarul Jilava, ulterior condamnării executându-şi pedepsele în penitenciarele de la Mislea, Miercurea Ciuc, Bucureşti, Arad şi Oradea.
Constantin Vasilescu: Din cei 76 de mii de deţinuţi din baza de date a institutului, 3802 sunt femei. Este un număr redus, comparativ cu cel al bărbaţilor. Însă, din punctul nostru de vedere, asta nu înseamnă sub nicio formă că femeile ar fi fost mai puţin curajoase decât bărbaţii în contestarea totalitarismului sau că ar fi fost mai puţin dispuse la sacrificiu. Acest raport procentual este, în mare, o reflectare a realităţilor sociale din acea vreme. Bărbaţii dominau într-o manieră cvasi-totală procesul decizional şi aspectele care ţineau de politică. De asemenea, acest număr nu indică faptul că femeile ar fi suferit mai puţin în această perioadă. Aproape pentru fiecare bărbat închis a existat o bunică, o mamă, o soră, o prietenă sau o soţie care, de obicei, a făcut tot posibilul pentru a-l ajuta. În cazul celor dispăruţi de la domiciliu, mai ales în cazul partizanilor, femeile erau cele care înfruntau descinderile Securităţii, femeile erau cele care absorbeau violenţele arbitrare. Nu în ultimul rând, aş dori să subliniez că acest număr, 3802, nu este nicidecum unul definitiv, ci reprezintă numărul minim documentat.”
Începând cu 1965, multe dintre arestările de natură politică au fost camuflate sub aşa-zisele infracţiuni de drept comun sau prin integrări forţate în unităţi de observaţie şi tratament psihiatric, acestea din urmă reprezentând una dintre cele mai brutale forme ale represiunii comuniste. Cele 3802 cazuri de femei deţinute în închisorile comuniste se poate chiar multiplica în momentul în care cercetarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc va avansa.
Constantin Vasilescu, despre necesitatea unui raport complex: Finalitatea acestui demers va fi un volum, un dicţionar dedicat femeilor din spaţiul concentraţionar românesc, care sperăm că va apărea chiar anul acesta. Acest album va fi precedat de un studiu introductiv foarte consistent, care ar putea fi considerat el însuşi un volum în volum, fiindcă munca de interpretare şi de sinteză este cel puţin la fel de importantă. Studiul introductiv va fi structurat într-o asemenea manieră încât să acopere problema delicată a spaţiului concentraţional feminin. În el se va explica în amănunt metodologia, se vor prezenta şi analiza în mod ştiinţific aspecte şi statistici de gen, va fi prezentat şi analizat cadrul legislativ al represiunii, centrele de detenţie destinate femeilor, încadrările, traiectorii individuale şi alte date de acest fel.”
Multe alte fişe matricole penale ale altor femei victime ale represiunii comuniste sunt încă rătăcite în secţiunea destinată deţinuţilor de drept comun de la Jilava.
