Revoluţia română la Iaşi

Cu curaj, cu eroism şi cu hotărâre, timişorenii au ieşit în stradă să-şi strige dorinţa de libertate şi dreptul la o viaţă mai bună. Dar în celălalt colţ al ţării, cu câteva zile înainte, capitala Moldovei Iaşi se pregătea să înfrunte tirania comunistă...

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 16.12.2013, 12:08

Timişoara este oraşul-simbol al revoluţiei române din decembrie 1989. Pe 16 decembrie, cetăţenii capitalei Banatului au hotărât că România trebuie să se schimbe, că România lui Ceauşescu, în definitiv România lor şi a copiilor lor, nu mai putea rămâne la fel în timp ce în întreaga lume comunistă transformările nu mai puteau fi oprite. Cu curaj, cu eroism şi cu hotărâre, timişorenii au ieşit în stradă să-şi strige dorinţa de libertate şi dreptul la o viaţă mai bună.

Dar în celălalt colţ al ţării, cu câteva zile înainte, capitala Moldovei Iaşi se pregătea să înfrunte tirania comunistă a lui Ceauşescu. Aici, în anii ’80, se coagulase o mişcare de protest a scriitorilor Dan Petrescu, Tereza Petrescu, Luca Piţu şi Alexandru Călinescu. În ziua de 12 decembrie 1989, economistul Ştefan Prutianu, împreună cu câţiva intelectuali ieşeni grupaţi în organizaţia Frontul Popular Român, au împrăştiat manifeste în întregul oraş în care chemau populaţia la un mare miting de protest în Piaţa Unirii pentru ziua de 14 decembrie, la ora 16. Aflaţi demult în vizorul Securităţii, cu 10 ore înainte de ora de începere a demonstraţiei, organizatorii au fost arestaţi. Primul arestat al revoluţiei romane din decembrie 1989 a fost însuşi Ştefan Prutianu, autorul proclamaţiei scrisă pe 10 decembrie şi tipărită pe manifeste. Prutianu, profesor de economie la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, îşi amintea momentul arestării şi mărturisea că avusese presentimentul că aceasta era urmarea logică a acţiunilor sale.

Trupe mixte formate din miliţieni, securişti şi gărzi patriotice au împânzit Piaţa Unirii şi au operat zeci de arestări în rândul celor care se îndreptau la locul de întâlnire. Astfel, revoluţia de la Iaşi era lichidată încă înainte de a începe. Istoricul Adrian Cioroianu, decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, crede că era oarecum de aşteptat ca revoluţia anticomunistă să izbucnească într-un oraş mare din provincie, nu în capitală. El trebuia să fie un oraş aflat în apropierea unei graniţe a României unde comparaţia cu ceea se întâmpla la vecini era un imbold puternic către schimbare. În modelul propus de Cioroianu intră atât Iaşiul, cât şi Timişoara, două dintre marile centre industriale ale României.

“Aş atrage atenţia asupra acestui detaliu care face ca mişcările împotriva lui Nicolae Ceauşescu să se fi produs în oraşe excentrice, în oraşe apropiate de vecinii noştri. Rusia era atunci fosta Uniune Sovietică. Iaşiul era, prin poziţia lui geografică, mai apropiat de graniţa de est unde, inclusiv în fosta Republică Sovietică Moldova, lucrurile erau cu mult mai avansate din perspectiva perestroikăi decât la Bucureşti. Apoi, Timişoara la fel, era la graniţa de vest a ţării. Nu cred că putem spune că o revoluţie autentică n-ar fi putut izbucni la Iaşi. În fond, Iaşiul era oraşul unui ferment contestatar destul de evident, cel puţin la nivel intelectual erau câţiva curajoşi ce luaseră poziţii publice pe care de-abia după 1990 le-am aflat. Probabil că nu era masa critică necesară dezvoltării unui bulgăre de zăpadă, cum s-a întâmplat la Timişoara. La Timişoara, şi prin această latură interconfesională şi plurietnică, era un loc mai potrivit pentru a se da startul unei contestări la care să participle cetăţeni de diverse religii, de diverse etnii, inclusiv români. Dacă românii n-ar fi marşat la Timişoara, ne dăm seama că Ceauşescu ar fi avut toate motivele să spună că este un amestec al vecinilor noşţri, lucru pe care de altfel l-a şi spus. Dar faptul că au participat români la Timişoara a dat o nuanţă naţională şi globală acestui protest. E de luat în seamă şi de studiat ce s-a întâmplat la Iaşi, însă la o analiză mai profundă vom ajunge la concluzia că oraşul cel mai potrivit era unul de la graniţa de vest cum ar fi, şi cum a fost, Timişoara.”

Timişoara a fost locul unde revoluţia română a vorbit lumii despre aspiraţiile românilor şi Adrian Cioroianu a arătat care au fost atuurile ei. L-am întrebat pe interlocutorul nostru ce i-a lipsit Iaşului pentru a fi cel care să dea semnalul revoluţionar în România? “A dus lipsa unei astfel de seminţe a nemulţumirii, aşa cum a fost Tokes la Timişoara. Şi trebuie să acceptăm că revoluţiile, cel mai adesea, nu pleacă de la intelectuali. Sigur că intelectualii le pregătesc, dar dacă nu există un sprijin masiv, intelectualii nu au mare forţă prin ei înşişi. Elementul Tokes a adus la Timişoara o latură interconfesională româno-maghiară la care sigur şi germanii şi sârbii din zonă s-au alăturat, la care lumea a fost cu atât mai sensibilă. Şi când spun “lumea”, mă refer la Europa Occidentală de atunci şi asta a pus capăt regimului Ceauşescu, acuzat fiind de un deceniu că duce o politică împotriva maghiarilor şi împotriva germanilor prin uniformizarea ţării. Din acest punct de vedere, Timişoara avea un avantaj pe care Iaşiul sau alte oraşe din ţară nu-l aveau.”

Revoluţia română de Iaşi a fost rezultatul unei conspiraţii a celor care nu mai suportau nimic din ceea ce avea legătură cu traiul zilnic, o conspiraţie care avea girul tacit al întregii societăţi româneşti. Timişoara şi Bucureştiul sunt oraşele unde românii şi-au recâştigat libertatea, însă Iaşiul nu s-a dat în lături de la a da semnalul începerii celui mai grandios moment al istoriei recente a României.