România la Jocurile Interaliate
La inițiativa americanilor, în vara anului 1919, pe noul stadion Pershing construit de ei la Paris, aproximativ 1500 de sportivi își măsurau forțele în 19 întreceri sportive cunoscute sub numele de Jocurile Interaliate.
Steliu Lambru, 10.11.2025, 14:14
La inițiativa americanilor, în vara anului 1919, pe noul stadion Pershing construit de ei la Paris, aproximativ 1500 de sportivi își măsurau forțele în 19 întreceri sportive cunoscute sub numele de Jocurile Interaliate. România a fost și ea invitată să participe, iar un batalion românesc defila în luna iulie 1919 la parada de dinaintea Jocurilor. Sportivii români au intrat în competiție la fotbal, rugby, tir, atletism, călărie, tenis, înot, lupte și box, fără a avea rezultate notabile. Istoricul Bogdan Popa de la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” scrie povestea României la Jocurile Interaliate.
”Parlamentul francez a decis să sanctifice victoria din Primul Război Mondial și i-a invitat pe toți aliații să participe la parada pe sub Arcul de Triumf. Ea a fost deschisă de comandanții francezi, de Pétain, Douglas Haig a fost și el acolo, generalul Pershing, comandantul Corpului Expediționar American, a fost și el acolo și, de asemenea, toți aliații. Răniții și mutilații de război au deschis parada și, ca semn al noilor timpuri care veneau, tancuri și forțe aeriene au încheiat-o târziu în noapte.”
Era prima ieșire internațională profesionistă a sportivilor români care, până atunci, fuseseră amatori cu posibilități materiale. Bogdan Popa. ”Primele cluburi sportive, în adevăratul sens al cuvântului, apăruseră în București la începutul secolului XX. Erau cluburi de automobiliști, cluburi de tenis, cluburi de fotbal, ele erau elitiste social și economic. Automobilul spunea ceva despre acela care era membru într-un astfel de club, era cineva bogat. Era un descendent al elitelor, era un nobil de sânge, era un burghez cu bani. Erau aceia suficient de bogați ca să-și cumpere un automobil ori un avion și să practice un sport cu ele. Cluburile de fotbal au fost, la început, afaceri germană și britanică. Era timpul în care economia românească era deschisă investițiilor străine.”
Începuturile sportului de masă au fost legate de armată și de războaie și nici România nu a făcut excepție de la regulă. În 1913, în cel de-al doilea război balcanic, armata română era majoritar formată din țărani fără pregătire fizică. În primul război mondial este testată cu adevărat pregătirea fizică și anduranța militarilor, mai ales după ce Puterile Centrale ocupă în 1916, sudul României. Bogdan Popa a urmărit transformările legate de sport care au avut loc în cadrul armatei române în acei ani.
”În vara anului 1917 și cea a anului 1918, armata înlocuiește vechii comandanți și trece la o pregătire a soldaților, cu accent pus pe partea fizică. Soldații sunt mai bine antrenați. Nu sunt instruiți doar să tragă și să-și iubească patria, ci și să tragă și cum să se apere în luptele corp la corp. Cavaleria este instruită să nu mai șarjeze, ci să călărească până la locul de luptă, dar lupta urma să se ducă pe jos. Caii nu mai erau folosiți la șarjele ofensive ale brigăzilor ușoare, se renunță la aceste practici.”
Deși în 1918 luptele încetează după capitularea Puterilor Centrale, conflictele zonale continuă. România se confrunta în interior cu instabilitate și pericol de anarhie și în exterior cu atacuri ale bolșevicilor. În 1919, ea lupta în exterior pe trei fronturi împotriva comuniștilor, în est, în nord și în vest. Bogdan Popa. ”În această adevărată adunare a demonilor în interiorul și în jurul țării, Corpul Expediționar American, undeva prin ianuarie 1919, trimite o invitație armatei române prin care o anunță că organizează Jocurile Interaliate la Paris. Ce erau Jocurile Interaliate și de ce erau organizate? Ar fi trebuit ca România să se ducă la aceste Jocuri? Bineînțeles că era o ocazie pentru SUA să-și demonstreze puterea politică, militară și economică.”
Bogdan Popa a dat detalii despre sportivii din delegația României și despre prestațiile lor. ”România formează un detașament militar sportiv, 118 sportivi români sunt trimiși la Paris. Din acești 118 bărbați, 53 erau activi înainte de 1916. Vorbim despre liceeni și despre oameni care aveau cam 30 de ani, mulți studiaseră în Franța, acolo învățaseră să joace rugby. Tot acolo învățaseră să joace și tenis, câțiva învățaseră și fotbal. Aceștia vor forma nucleul mișcării sportive din România interbelică. La Jocuri, România a pierdut la aproape toate probele. Maiorul Filip Iacob, cavalerist, a fost singurul capabil de performanță. Echipa de tenis era interesantă, dar nu a performat bine.”
Prezența României la Jocurile Interaliate a fost și o ambiție a ei de a arăta prietenilor occidentali că era un aliat de nădejde. Bogdan Popa. ”În ciuda lipsei tradiției sportive, există clar un mesaj politic în spatele Jocurilor. România trimisese o armată care fusese instruită de ofițeri francezi, ea beneficiase de ajutor din partea Aliaților și dorea să arate că investiția în ea meritase. Despre cei trimiși acolo am găsit numai un singur raport al unui ofițer din echipa de tir care scrie că fuseseră acolo și fusese extraordinar. Ofițerii fuseseră cazați separat de soldați, nu se amestecaseră prea mult, gradele fuseseră respectate. După ce terminaseră competiția de tir, au fost luați și li s-a arătat Parisul, muzeele, turnul Eiffel și alte curiozități. Este, cred, singurul moment din istoria României când armata a fost complet independentă de orice decizie politică.”
România a fost o prezență onorabilă la Jocurile Interaliate din 1919. Așa cum se spune adesea despre sport, este important să participi nu neapărat să câștigi.
