Autostrăzi şi istorie

13 brăţări, dintr-o serie foarte cunoscută mai ales în spaţiul transilvănean, care datează de acum 3.000 de ani, sfârşit de Epoca Bronzului, vase vechi reconstituite, dar şi căşti şi ustensile care sunt folosite în explorarea unui sit arheologic sunt expo

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ana-Maria Cononovici, 22.11.2015, 10:13

13 brăţări,
dintr-o serie foarte cunoscută mai ales în spaţiul transilvănean, care datează
de acum 3.000 de ani, sfârşit de Epoca Bronzului, vase vechi reconstituite, dar
şi căşti şi ustensile care sunt folosite în explorarea unui sit arheologic sunt
exponatele colecţiei cu numele Drumuri şi cioburi. Găzduită de Muzeul
Civilizaţiei Dacice şi Romane de la Deva expoziţia spune povestea din spatele
unei cercetări arheologice. Ideea expoziţiei a fost de a spune povestea celor
cinci luni cât a durat cercetarea arheologică de pe şantier, a pieselor ce au
fost descoperite, dar şi a modului în care s-a lucrat împreună cu muncitorii şi
constructorii. Ca o caracteristică generală a şantierului, arheologii ne-au
spus că în siturile cercetate pe traseul Abucea-Ilia au fost descoperite
aşezări şi locuinţe care datează de la sfârşitul Neoliticului, până în Evul
Mediu Timpuriu.

Cătălin Rişcuţa, şeful secţiei de arheologie din cadrul Muzeului
civilizaţiei dacice şi romane din Deva, ne-a spus care a fost ideea expoziţiei: Este vorba despre o expoziţie care are drept subiect cercetările
efectuate de instituţia noastră în colaborare cu Institutul naţional de
arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti şi este de fapt povestea cercetărilor
arheologice de pe un tronson de autostradă hunedoreană, respectiv tronsonul 3
al autostrăzii Logoj-Deva. care este amplasat de la graniţa judeţului Hunedoara
cu judeţul Timiş. Am încercat prin această expoziţie să arătăm publicului ceea
ce se întâmplă pe un şantier arheologic. De obicei lumea află că se face o
cercetare arheologică a unui teren pentru ca apoi să se poată construi pe el;
dar puţini sunt cei care îşi imaginează de fapt ce se întâmplă pe acel teren.
Şi am decis să arătăm oamenilor exact ce facem acolo, pe teren. Prin urmare am
decis să nu mai facem o expoziţie clasică, în care expunem doar piese cu
termeni tehnici prin care explicăm ce am descoperit acolo, ci am încercat să
creăm o atmosferă, să arătăm publicului exact ce se întâmplă în teren. Pentru
asta am făcut o serie de panouri cu foarte multă ilustraţie, care cuprinde
toate etapele pe care le-am parcurs în cercetarea noastră, precum şi o serie de
reconstituiri, care arată exact ca lucrările din teren; respectiv o serie de
piedestale făcute din pământ, pe care am pus materiale arheologice, precum şi
uneltele cu care lucrează arheologul, de la casca de protecţie, până la
uneltele specifice acestei meserii.

Interlocutorul
nostru ne-a mai spus că au încercat să creeze o expoziţie de atmosferă, care să
arate pe viu cum se desfăşoară lucrurile. Munca de arheolog nu este o muncă
uşoară, pentru că ea se desfăşoară, de multe ori, în condiţii grele de frig sau
de căldură excesive, ne-a mai declarat arheologul Cătălin Rişcuţa, şeful
Secţiei de Arheologie de la MCDR Deva, care a precizat că expoziţia cuprinde şi
exponate obişnuite: Sigur, am expus şi piesele descoperite sau o parte din piesele descoperite
în cursul acestei cercetări, cea mai mare parte a ceramicii, pe care am
reîntregit-o, vase foarte frumoase, decorate. De asemenea, piese de metal,
piese de bronz, pentru că trebuie să spunem că aşezările pe care le-am
cercetat, cele cinci situri pe care le-am cercetat pe acest tronson de
autostradă s-au plasat, în cea mai mare parte, din punct de vedere cronologic
la sfârşitul epocii bronzului. Este vorba şi despre piese de bronz, unelte, pe
care le-am descoperit în cursul cercetărilor. Am trecut şi explicaţiile
ştiinţifice, astfel încât cei care doresc să aprofundeze problematica
cercetării pe care am făcut-o, să poată vedea explicaţiile atât pe panouri, cât
şi în vitrinele pe care le-am organizat.

L-am întrebat
pe Cătălin Rişcuţa dacă lucrările la o autostradă dezvăluie în mod obişnuit
crâmpeie de istorie: Noi nu facem cu construcţia de autostrăzi decât să reluăm vechile trasee
care sunt stabilite de mii de ani. Practic, autostrada trece pe valea
Mureşului. Valea Mureşului a fost o rută de circulaţie încă din cele mai vechi
timpuri. Prin urmare, acolo se află şi aşezările celor care au circulat şi care
au locuit pe aceste zone. Autostrada este un prilej pentru arheologi, pentru că
este de fapt ca o secţiune prin evoluţia istorică a comunităţilor umane
dintr-un anumit spaţiu. Şi este normal să apară astfel de situri, până la urmă
nici nu sunt foarte multe, pe o distanţă de 22 de kilometri am avut cinci
situri, dintre care două au fost mai mari, care sunt aşezări ale comunităţilor
preistorice. Nu facem decât să salvăm ceea ce există, nu oprim lucrările şi ca
dovadă, noi ne-am terminat treaba de circa un an.

… ne-a mai spus glumind interlocutorul nostru, pentru a nu se crede că
activitatea arheologilor a încetinit-o cumva pe cea a drumarilor.

Toate
piesele de care v-am vorbit sunt expuse în Palatul Magna Curia Deva şi îi
aşteaptă pe curioşi cu multe detalii.