Cartelele preplătite în ecuaţia terorismului

Cu tot mai multe necunoscute, ecuaţia terorismului devine una din ce în ce mai greu de rezolvat, în pofida eforturilor susţinute. Nici vorbă ca terorismul să dea vreun pas înapoi, deşi s-au scurs deja 15 ani de luptă coordonată împotriva acestui flagel.

Corina Cristea, 12.08.2016, 10:00

Cu tot mai multe necunoscute, ecuaţia terorismului devine una din ce
în ce mai greu de rezolvat, în pofida eforturilor susţinute. Nici vorbă ca
terorismul să dea vreun pas înapoi, deşi s-au scurs deja 15 ani de luptă
coordonată împotriva acestui flagel. Ba chiar se poate spune că, din contră,
odată cu radicalizarea războiului împotriva extremiştilor şi răspunsul acestora
se intensifică.

DAESH, autointitulatul Stat Islamic, s-a constituit într-o
organizaţie tot mai puternică, îşi consolidează poziţiile, continuă să
recruteze adepţi şi să organizeze atentate în inima Europei. O Europă care
angajează sume foarte mari în încercarea de a combate terorismul şi care este
nevoită, în acelaşi timp, ca prin măsurile pe care le ia pentru a se apăra, să
limiteze uneori drepturi şi libertăţi. Iar aici intervin discuţiile. Pe de o
parte sunt cei care susţin că obiectivul protejării cetăţenilor în faţa unor
agresori imprevizibili şi care funcţionează după nişte reguli de neînţeles
pentru europeni ar justifica anumite măsuri de monitorizare. De cealaltă parte,
sunt cei care spun că atentarea la viaţa privată este inacceptabilă.

O astfel
de polemică a generat şi cazul cartelelor prepay în România – una dintre
puţinele ţări europene în care acestea se pot achiziţiona fără înregistrarea
datelor de identificare ale cumpărătorului. Subiectul a revenit în prim-planul
discuţiilor după ce premierul Dacian Cioloş a declarat într-o emisiune
televizată că în pregătirea unor atentate au fost folosite şi cartele prepay
cumpărate din România.

Flavius Dumbravă, analist pe domeniul intelligence, a evidenţiat, într-o emisiune la Radio
România, importanţa cunoaşterii datelor cumpărătorilor: Nu vorbim
aici numai despre terorism. Lumea tinde să judece uneori simplist această
chestiune, să spună dar ce, avem noi terorişti?
Sau, tuturor li se poate întâmpla numai nouă nu. E vorba de multe paliere, de
traficul de droguri, de carne vie şi de corupţie, vedem foarte bine câte
lucruri se întâmplă din acest punct de vedere, părinţi ajunşi la exasperare
pentru că nu mai ştiu ce să facă. Nu se pot depista dealerii de droguri, care
folosesc tot felul de mijloace. Cartela prepay nu trebuie să devină o armă. În
general, mijlocul de comunicare în domeniul electronic nu trebuie să devină
armă, nici pentru terorism, nici pentru corupţie, nici pentru traficul de carne
vie. El cumva trebuie să se înscrie într-un firesc al unei ţări deja de mult
timp în democraţie.

Lipsa de reglementare din
România permite organizaţiilor teroriste să-şi cumpere cartele anonime, spun
cei care cred că datele de identificare sunt necesare.

Adoptată de Parlamentul
de la Bucureşti la începutul verii 2014, legea cartelelor prepay luate doar cu
prezentarea cărţii de identitate a fost declarată neconstituţională trei luni
mai târziu, în viziunea judecătorilor această lege fiind doar o completare a
aşa-numitei legi Big Brother – care prevedea că datele cu caracter personal pot fi
stocate pentru 6 luni – pe care, de asemenea, au
declarat-o neconstituţională.

Georgiana Iorgulescu, directorul Centrului de
Resurse Juridice, susţine că procesul de dezbatere pe tema legislaţiei
antiteroriste este unul lipsit de transparenţă, fiind necesare mai multe
consultări publice pe această temă: Faptul că există nişte acte
teroriste nu înseamnă că drepturile noastre sunt suspendate. Sub acest pericol terorist, mai mare sau mai mic
pentru România, intrăm într-o zonă gravă, de atentare la viaţa privată a
cetăţeanului şi la secretul corespondenţei, fără să ni se explice.

Georgian Pop, şeful Comisiei parlamentare de
Control al activităţii Serviciului Român de Informaţii, argumentează
necesitatea corelării legislaţiei româneşti cu măsurile antiteroriste la
nivelul Uniunii Europene Trebuie să susţinem toate instituţiile care fac
prevenţie tot mai performant pentru că nu este scopul nimănui să prindă un
terorist după ce a comis un atentat, să-l deferească justiţiei. Scopul este să
nu producă atentatul şi să nu avem morţi şi răniţi nevinovaţi. În cadrul
infracţiunilor asimilate de terorism trebuie introduse, şi aici există o
gândire europeană comună, infracţiuni precum antrenamentele sau recrutarea sau
finanţarea deplasării unui cetăţean european într-o tabără de antrenament a
teroriştilor. Mai mult, trebuie întărit foarte mult controlul asupra comerţului
şi, evident, asupra traficului, care este ilegal, cu armament, cu materiale
explozive sau cu materialele din care se pot confecţiona bombe artizanale.

E
oarecum paradoxal, mai spune Georgian Pop – un pădurar
în România are posibilitatea să
legitimeze un braconier şi să-l controleze în rucsac. Un ofiţer antitero al
SRI, sau al SIE, sau al Armatei, nu are voie, însă, de exemplu, să legitimeze
un suspect de terorism în apropierea unui aeroport din România şi pentru care
s-a primt informaţia că în ruscacul pe care îl poartă s-ar putea să fie o
bombă.