Lectia de istorie armeană
Cu riscul de a-şi perturba puternic relaţiile diplomatice cu Turcia, Papa Francisc a folosit, în cadrul solemn de la Basilica Sf. Petru din Roma, termenul de ''genocid'' pentru masacrul împotriva armenilor de acum o sută de ani.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Cristea, 01.05.2015, 10:12
Cu riscul de a-şi perturba puternic relaţiile diplomatice cu Turcia, Papa Francisc a folosit, în cadrul solemn de la Basilica Sf. Petru din Roma, termenul de genocid pentru masacrul împotriva armenilor de acum o sută de ani.
În secolul trecut, familia noastră umană a trecut prin trei tragedii masive şi fără precedent. Prima, care este considerată în mod larg drept
Erevanul susţine că 1,5 milioane de armeni – adică aproape jumătate din populaţia armeană din acea perioadă şi care au fost acum canonizaţi de Biserica Armeană – au fost ucişi între 1915 şi 1917, la sfârşitul Imperiului Otoman. Turcia neagă, însă, categoric că Imperiul Otoman ar fi organizat masacrarea sistematică a populaţiei armene în timpul Primului Război Mondial şi nu este de acord cu folosirea termenului de genocid” utilizat de Armenia, numeroşi istorici şi alte peste 20 de ţări, printre care Franţa, Italia şi Rusia.
Ankara a reacţionat vehement la declaraţia Papei şi susţine că a fost vorba de un război civil în care şi-au pierdut viaţa între 300 de mii şi 500 de mii de armeni şi tot atâţia turci. Guvernul de la Ankara i-a acuzat, pe de altă parte, pe unii membri ai Parlamentului European că dau dovadă de fanatism religios şi cultural aprobând o rezoluţie privind comemorarea omorurilor şi deportărilor în masă ale armenilor în ultimii ani ai Imperiului Otoman, iar diplomaţia turcă a estimat că forul legislativ al UE încearcă din nou să rescrie istoria. Referirile sunt la o rezoluţie adoptată pentru a marca cei o sută de ani de la evenimentele din timpul primului război mondial, rezoluţie care face apel la Turcia, statul succesor al Imperiului Otoman, să se împace cu trecutul său şi să recunoască masacrarea armenilor drept genocid.
Profesorul Constantin Hlihor are o explicaţie pentru atitudinea Turciei: În dreptul internaţional, acest tip de eveniment dramatic a creat o imagine pentru statele care au practicat acest tip de politică, de eliminare a unei etnii, a unei naţiuni. Una extrem de negativă, mai ales dacă ne raportăm la ceea ce s-a întâmplat la jumătatea secolului trecut, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, cu crimele comise de Germania lui Hitler asupra evreilor şi de Stalin asupra propriei populaţii.”
În opinia lui Constantin Hlihor, istoria trebuie să fie liantul ce contribuie la stabilitate şi cooperare între naţiuni, nicidecum un factor destabilizator care să îndemne la ură şi confruntare. Sunt două aspecte când vorbim despre drama armenilor, spune Constantin Hlihor: Unul este de ordin istoric şi este nevoie să se afle adevărul despre tragedia armenilor din timpul Primului Război Mondial. Cel de-al doilea aspect, care atrage o dispută între diferite state, este unul de ordin politic şi se referă la definirea acestor evenimente. Turcii nu acceptă ideea de genocid, motivând faptul că acest concept în dreptul internaţional este relativ târziu apărut, după cel de-al II-lea Război Mondial, şi priveşte alte evenimente istorice decât cele de la începutul secoului XX. Dar indiferent sub ce aspect privim lucrurile, un lucru este clar: în Caucazul de Sud, un popor, armean, parte a unui imperiu aflat într-o decădere din ecuaţia de putere în relaţii internaţionale şi într-o societate care eşuase în tendinţa de modernizare şi trecere la o nouă etapă în dezvoltarea ei – este vorba de societatea otomană, s-au petrecut asemenea lucruri, pe care memoria colectivă de astăzi nu are cum şi nu trebuie să le uite. Pe de altă parte, nu trebuie ca disputa istoriografică, normală în ceea ce priveşte aflarea adevărului istoric, să capete conotaţii politice, pentru că istoria nu trebuie să depărteze popoarele, adevărul istoric nu trebuie să îndemne comunităţile umane la atitudini ostile. Istoria trebuie să fie un liant pentru a se obţine mai multă stabilitate, mai multă încredere şi cooperare.”
Este doar o problemă de imagine sau un rol este jucat şi de posibile despăgubiri? Din nou, profesorul Constantin Hlihor: Problema unei despăgubiri pentru familiile celor care au suferit în evenimentele dramatice începute în oraşul Van şi ale armenilor deportaţi în Deşertul Siriei sunt cele care nu ţin de istorie, ţin de dreptul internaţional. Pentru acest lucru, ar trebui ca Armenia, sau cineva să deschidă un proces de tipul celui care s-a petrecut după al II-lea Război Mondial pentru regimul nazist şi atunci putem vorbi şi de despăgubiri.”
La Bucureşti, fostul ministru de Externe Titus Corlăţean, în prezent consilier onorific al premierului, a amintit că România încurajează dialogul între Turcia şi Armenia în ceea ce priveşte acest subiect extrem de delicat. În acele momente tragice de acum 100 de ani, organizaţii umanitare ale vremii, diplomati, medici, oameni simpli au acordat ajutor armenilor nevoiţi să ia drumul exilului, iar România se numără printre ţările care şi-au deschis porţile în faţa zecilor de mii de refugiaţi armeni şi le-au acordat azil.
