Crime împotriva statuilor

Valea Bamyian din Afganistan se află pe vestitul Drum al mătăsii, al cărui rol în istoria civilizaţiei omeneşti nu a fost încă revelat pe de-a întregul. Acolo, în Valea Bamyian, în secolul al Vl-lea din era noastră, oamenii i-au făcut statui gigantice lui Buda. Întreaga vale ducea o intensă viaţă spirituală, cu multă cultură şi filosofie. Cea mai mare dintre statuile din Valea Bamyian avea 58 de metri şi era cea mai mare statuie a lui Buda reprezentat în picioare. Statuile au fost cioplite în stâncă iar în vechile vremurile de adoraţie erau pictate şi aveau detalii modelate din amestecuri speciale. 

Deşi nu au fost lipsite de atacuri şi intenţii de aneantizare, statuile afgane ale lui Buda au rezistat aproape un mileniu şi jumătate. Până în fatidicul an 2001, când extremiştii musulmani, talibanii, au reuşit, cu mult efort, să le facă să dispară de pe faţa pământului. Nu a fost uşor şi nici repede nu s-a petrecut această crimă. Deşi s-au folosit arme mai eficiente, din primele zile ale mileniului lll, talibanii s-au chinuit până au transformat statuile într-un morman de pietre.  Au tras cu tunurile cele noi şi puternice, au aruncat cu grenade iar până la urmă au trebuit să se caţere pentru a le burduşi cu dinamită. 

Comunitatea internaţională a ştiut ce se întâmplă în acele zile de martie 2001, cu numai 6 luni înaintea atacurilor din 11 septembrie. Dar neputinţa întregii umanităţi faţă de aceste acte de barbarie a fost totală, nimic nu s-a întâmplat, talibanii ducându-şi la final opera de distrugere a statuilor din valea Bamyian.

 După 14 ani, retrăim acele sentimente de revoltă aproape fizică şi neputinţă internaţională. Întâi întreaga omenire a privit cum sunt măcelăriţi oamenii. Temeinic, fără grabă, cu maxim de suferinţă şi impact public. Din nou, umanitatea nu a făcut nimic, poate nu a putut, poate au prevalat alte principii, efectul este însă decepţionant. Şi măcelărirea oamenilor într-un nebunesc ritual al violenţei extreme continuă clipă de clipă, undeva în Orientul Mijlociu, în Siria, Irak, Libia, ţări membre în toate organismele internaţionale dar în care democraţia pare a fi eşuat deplin, născând un monstru ce se hrăneşte, la propriu, cu vieţi omeneşti. 

Recent, opinia publică internaţională a primit imagini cu extremişti musulmani care distrug cu o hotărâre nedemnă de secolul XXl statui de mare vechime, din muzee de mare rezonanţă internaţională. Poate a trecut neobservat sau nu s-a înţeles prea bine, dar extremiştii din organizaţia intitulată Statul islamic stăpânesc oraşul Mossul, loc în care civilizaţia umană numără 5 mii de ani. Mărturiile culturii şi civilizaţiei acelor vremuri au fost păstrate cu mare grijă, indiferent de regimuri, în muzeele irakiene. Acum, extremiştii islamişti ard manuscrise de o valoare inestimabilă din bibliotecă şi lovesc, cu ciocanul sau cu exploziv, statui create cu mii de ani în urmă de civilizaţii ce cântau nemurirea. 

 Un taur înaripat din cea mai bună tradiţie a civilizaţiilor asiriene, aflat în miticul Ninive, a fost pisat cu ciocanul sub privirea unei camere de filmat. Imaginile sunt greu de privit, mai ales pentru cei care ştiu cu cât respect sunt privite aceste sculpturi fantastice în marile muzee ale lumii civilizate. În mod firesc, se nasc 3 mari întrebări: cum de a fost posibil, de ce nu am învăţat nimic din tragedia statuilor lui Buda din Afganistan şi, mai ales, ce facem?. Pentru că, din nou, întreaga societate umană contemporană priveşte consternată şi lipsită de reacţie eficientă derularea cu încetinitorul a acestor crime împotriva civilizaţiei, împotriva patrimoniului cultural mondial.