Românii și sportul pentru relaxare și sănătate

38% dintre europeni fac un sport sau practică o formă de activitate fizică cel puțin o dată pe săptămână, în timp ce 17% fac mișcare mai puțin de o dată pe săptămână. În prezent, până la 45% dintre europeni nu fac niciodată sport și nu participă niciodată la activități fizice. Aceste date sunt cuprinse în cel mai recent Eurobarometru dedicat mișcării și sunt similare celor din 2017, anul precendent când un asemenea sondaj a fost efectuat. România, din păcate, se află sub media europeană cu doar 20% dintre români practicând un sport sau făcând exerciții fizice cu regularitate. De asemenea, în timp ce 60% nu fac niciodată sport, 13% dintre ei stau așezați mai mult de 8 ore și jumătate zilnic, neglijându-și astfel sănătatea și ignorând beneficiile exercițiilor fizice atât pentru sine, cât și pentru ceilalți. 

Practicat împreună cu alții, sportul amplifică sentimentul apartenenței la o comunitate și sporește incluziunea. Ne-o mărturisește Iulian Șerban, în vârstă de 42 de ani, trainer în cadrul unei companii de vânzări. 

Iulian participă la maratonuri de amatori și recunoaște că și-a descoperit această pasiune destul de târziu. 

"La 33 de ani am început să alerg. Până atunci nu am făcut deloc sport. Nici când eram copil, nici de performanță, nici ca amator. În plus, făceam tot posibilul să nu ajung la orele de sport din școală. Când m-am apucat de sport, am făcut-o exclusiv din plăcere. Adică nu am început să fac sport din motive medicale sau pentru a preîntâmpina o boală. (...) Cred că timp de 10 ani, în fiecare zi, am fumat. Aveam un stil de viață total opus sportului. Am început mai mult din curiozitate ca să fac un pic de mișcare și am observat că cele două îndeletniciri -  fumatul și alergatul - nu prea se îmbinau și după ce am renunțat la fumat am realizat că pot să măresc distanțele pe care le alerg. Ulterior, am început să mă înscriu la competiții, la semimaraton, la maraton și am văzut că până la urmă ceva s-a transformat în mine și am continuat să alerg. Și comunitatea de din jurul meu s-a transformat. Am început să alerg împreună cu oameni care aveau aceeași pasiune, practic am început să îmi creez un nou grup de prieteni și să ne dezvoltăm împreună. Și dincolo de beneficiile de sănătate, au existat și există în continuare și beneficii sociale reale. Pentru că motivația de multe ori poate să vină și din exterior, din grupul din care faci parte."

Grupul la care se referă Iulian Șerban participă la maratonurile și competițiile pentru amatori care au început de câțiva ani să se organizeze și în România. De pildă, recent a participat la Ștafeta Veteranilor organizată de Invictus România pe un traseu care începe la București, trece prin Ploiești și Brașov pentru a se opri pe 25 octombrie la Carei. Deși participanții sunt destul de numeroși, Iulian crede că e loc de mai bine.  

"Întotdeauna lucrurile pot fi îmbunătățite. Ce mă bucură foarte mult este că în România, se organizează câteva maratoane internaționale la Brașov, Cluj, Timișoara și București, care adună din ce în ce mai mulți oameni. Și dincolo de sportivii de performanță care vin să-și îmbunătățească anumiți parametri pentru competițiile internaționale, sunt și foarte mulți amatori care participă. Ăsta este un lucru foarte bun, pentru că astfel publicul larg vede că, dincolo de sportivii de performanță, sunt și oameni de toate vârstele care fac sport și asta motivează până la urmă. (...) Am observat reticenta oamenilor în momentul în care cineva face sport, de orice tip. Sunt foarte puțini oameni care încurajează mișcarea de orice fel ar fi. Și există multe persoane care nu înteleg fenomenul. (...) Dar cred că foarte mulți dintre oamenii care fac sport la un moment dat, la o vârstă mai înaintată, sunt nevoiți să facă asta din motive medicale."

Printre cei cărora medicii le recomandă mișcarea sunt și persoanele cu dizabilități. Însă acestea practică sportul și din pasiune, a observat Iuliana Meseșan, asistentă socială în cadrul Fundației Motivation. Ea este și coordonatoarea echipei Motivation formată din persoane în scaune rulante, dar și din persoane fără dizabilități, care participă la diferite evenimente sportive, în general axate pe alergare, și care-i încurajează și pe alții să participe. 

Iuliana Meseșan: "Noi, cei din echipa Motivation, suntem în jur de 100 de persoane în scaune rulante și fără dizabilități. Și pentru noi este foarte important să mergem la aceste evenimente sportive, pentru că este o ocazie pentru noi să arătăm oamenilor fără dizabilități că și persoanele în scaun rulant pot face sport și este foarte important să se facă sport. (...) Noi ne dorim chiar ca de la an la an să creștem Team Motivation ca să vină alături de noi și mai multe persoane fără dizabilități, dar în special și mai multe persoane care utilizează scaune rulante. Sunt persoane care nu au avut nicio dizabilitate până la un moment al vieții și pe urmă au avut parte un accident - au căzut de la o înălțime și și-au lezat coloana vertebrală vertebrală - și în modul acesta au ajuns sa folosească scaune rulante. Și poate că le este destul de greu la început, Dar ușor, ușor, aceste persoane își reiau viața de zi cu zi și e important să știe că pot face și sport în continuare, dacă aveau o pasiune în direcția aceasta înainte de accident. Și la multe evenimente sportive sunt curse dedicate pentru persoanele în scaun rulant."

În legătură cu datele Eurobarometrului despre sport, Iuliana Meseșan consideră că rimează cu observațiile ei personale. 

"La Maratonul București, unde noi mergem și este cel mai mare eveniment sportiv la care participăm, alergătorii vin în număr mare, dar sigur că s-ar putea să fie mai mulți raportat la populația capitalei. Cred că mulți dintre români sunt sedentari. Trăim niște vremuri din acestea în care investim foarte mult în job. Apoi mai e și viața personală căreia vrei să-i dedici timp. Și cred că oamenii, în general, uită cât de important este să faci sport. Și poate că nu prioritizează atât așa cum ar trebui zona aceasta în viața lor."

Pe lângă beneficiile pentru sănătate, socializare și alimentație, sportul poate, așadar, să fie un factor care favorizează incluziunea persoanelor cu dizabilități sau a celor defavorizate.