Gogoşi
Gogoşile reprezintă un desert popular, care poate fi făcut fără prea multă bătaie de cap şi destul de repede.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ștefan Baciu, 07.02.2020, 10:47
Gogoşile reprezintă un
desert popular, care poate fi făcut fără prea multă bătaie de cap şi
destul de repede. Gogoşile devin vedete la unele obiceiuri ale unor comunităţi,
în special din zona rurală, prin care, uneori, este marcată intrarea în postul Paştelui.
În limba română există şi o expresie legată de gogoşi. Atunci când cuiva i s
e reproşează că spune gogoşi, aceasta nu înseamnă că prezintă reţeta, ci că
spune numai minciuni.
Pentru a pregăti gogoşi, avem nevoie de o jumătate de kg de făină, puţin ulei, drojdie proaspătă sau uscată, zahăr, ulei şi puţină sare pentru a obtine o
tavă cu gogoşi. Într-un castron se amestecă făina, cu două – trei linguri de zahăr, un vârf de linguriţă de sare şi drojdia uscată. Se
toarnă puţină apă încălzită, se
frământă până când se obţine un aluat lipicios. Se toarnă şi puţin ulei şi se
frământă în continuare până când aluatul nu mai lipeşte de mână.
Aluatul se
lasă la dospit în castronul acoperit cu un prosop. Poate fi luat apoi
cu o lingură şi pus într-un ceaun cu ulei încins, obţinându-se gogoşi rotunde.
După ce uleiul s-a scurs de pe gogoşi, acestea vor fi tăvălite prin zahăr pudră
şi pot fi servite imediat.
Probabil că astfel de gogoşi au fost servite recent
şi la Festivalul Lolelor de la Agnita, o localitate din Transilvania, unde
tineri mascaţi şi îmbrăcaţi în costume ciudate, chiar înfricoşătoare, au
alergat pe străzi, făcând zgomot pentru a îndepărta spiritele rele, iar
trecătorii care i-au recunoscut au primit gogoşi. Acest obicei are la bază o
legendă din Evul Mediu, conform căreia în timpul unui asediu o tânără curajoasă,
într-un costum înfricoşător, ar fi ieşit din cetate, pocnind din bici şi i-a alungat
astfel de atacatorii turci.
Tot
din aluat dopsit se obţin şi scovergile, gogoşi care se întind cu mâna şi care
au o formă neregulată. Acestea pot fi pudrate doar cu zahăr sau pot fi unse cu
gem sau miere. De asemenea, acestea pot fi umplute cu brânză sărată, amestecată
cu mărar tocat. Astfel, umplutura se întinde pe jumătate din suprafaţa
scovergii, după care se acoperă cu cealaltă jumătate, presând marginile. În
Transilvania, li se spune langoşi, fiind un preparat specific bucătăriei şi
comunităţii maghiare.
Pentru că am amintit de
expresia a spune gogoşi, să menţionăm că există şi gogoşi numite minciunele.
Li se spune minciunele pentru că sunt foarte subţiri, nu au umplutură, iar
atunci când le mănânci aproape că se topesc, lăsând senzaţia că practic nu ai
nimic în gură.
Aluatul este foarte simplu de preparat. Avem nevoie de 4
gălbenuşuri de ou, de un sfert de kilogram de făină, de o lingură de zahăr sau
de un plic de zahăr vanilat, de puţină esenţă de rom şi un vârf de sare. Nu se
foloseşte drojdie, deci nu este
un aluat dospit. Aceste gogoşi trebuie prăjite în ulei şi sunt foarte crocante. Ele sunt întâlnite şi în alte ţări din Europa Centrală şi de Est.
