Minciunele şi alte amăgiri culinare
Pentru că ne apropiem de 1 aprilie, ziua păcălelilor, vă propunem şi o reţetă de gogoşi denumite minciunele.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ștefan Baciu, 28.03.2025, 14:15
Pentru că ne apropiem de 1 aprilie, ziua păcălelilor, vă propunem şi o reţetă de gogoşi denumite minciunele. De fapt, chiar există o expresie care asociază minciuna cu acest preparat şi anume „a turna gogoşi”. De ce li se spune minciunele? Pentru că sunt foarte subţiri, crocante, nu au umplutură precum alte gogoşi, iar atunci când le mănânci aproape că se topesc, lăsând senzaţia că practic nu ai nimic în gură. Li se mai spune şi uscăţele sau, în Moldova, scovergi.
Aluatul este foarte simplu de preparat. Avem nevoie de 4 gălbenuşuri de ou, de un sfert de kilogram de făină, de o lingură de zahăr sau de un plic de zahăr vanilat, de puţină esenţă de rom şi un vârf de sare. Numărul gălbenuşurilor de ou poate fi redus dacă adăugăm jumătate de pahar de lapte şi, eventual, o lingură de smântână. Se amestecă toate aceste ingrediente pentru a obţine un aluat ceva mai moale, dar care să nu fie lipicios.
Aluatul este întins cu un sucitor, într-un strat de grosimea unei lame de cuţit. Folosind o rotiţă de patiserie, foaia de aluat este tăiată în fâşii dreptunghiulare cu lăţimea de 2… 3 centimetri şi lungimea de circa 15 cm. Pe fiecare fâşie se mai face, în zona centrală, o tăietură pe lungime, de circa 4 cm. Prin această tăietură este trecut un capăt al fâşiei, formându-se astfel o fundă. În continuare, minciunelele sunt prăjite în baie de ulei, iar apoi sunt pudrate cu zahăr. Aceste gogoşi fără conţinut pot fi servite simple sau după ce deasupra lor a fost turnată puţină dulceaţă.
Tuturor ni s-a întmplat să vedem un preparat despre care credem că este pregătit într-un anumit mod și cu unele ingrediente, iar la degustare să constatăm că este cu totul altceva. De exemplu, cea mai populară ciorbă din bucătăria turcească este cea de burtă, pe care o întâlnim și în România, unde se pregătește o ciorbă asemănătoare ca aspect, însă uşor diferită la gust. Este vorba despre ciorba rădăuțeană, la care se folosesc pulpe sau piept de pui în loc de burtă de vită. I se spune așa pentru că ar fi fost inventată de o bucătăreasă din oraşul Rădăuți, din nordul României, care a dorit să modifice ceva la ciorba de burtă, care nu se afla printre preferinţele consumatorilor din acest oraş.
Să trecem şi la deserturi! Tot în Bucovina întâlnim un desert care arată ca un șnițel, dar care este acoperit cu smântână. Se numeşte tocin şi nu are carne în compoziţie, fiind preparat din cartofi dați pe răzătoare, brânză, făină, ouă și zahăr. După ce au fost prăjiți și după ce ajung în farfurie, pe acești tocinei se pune zahăr și smântână. Şi tot la deserturi putem trece şi „laptele de pasăre”, pe bază de lapte, desigur nu de pasăre şi ouă, la care se adaugă zahăr sau miere, vanilie şi coajă rasă de lămâie.
