Preparate din afine

În zonele montane din România a început culesul afinelor, fructe de culoare albastru închis ale unui mic arbust cu înălţimea de 30 ... 50 de cm, pe care îl întâlnim în zone umbroase, în păduri.

Ștefan Baciu, 07.08.2020, 13:17

Faţă de afinele de
cultură, cele din natură sunt ceva mai mici, având în medie un diametru de
jumătate de cm, ceea ce face dificil culesul acestora. Locuitorii din Carpaţi
folosesc un aşa-numit pieptene, de fapt o cutie din lemn sau metalică asemănătoare unui
făraş, prevăzută cu un pieptene care reţine boabele de afine în interior, fără
a distruge arbustul. Afinele conţin, între altele, tanin şi vitamina C, fiind
recomandate celor cu diabet, dar şi celor cu probleme intestinale datorită
proprietăţilor antibacteriene.

Afinele pot fi consumate, aşadar, în stare proaspătă, dar
şi transformate în dulceaţă, suc sau afinată, o băutură alcoolică preparată în
special în Bucovina şi Transilvania şi apreciată de turiştii care vizitează aceste
provincii (istorice româneşti). Pentru a prepara afinata, avem nevoie de 2 kg
de afine, de un kg de zahăr şi de o damigeană în care să punem afinele şi
zahărul. Lăsăm damigeana timp de câteva zile, după care o agităm pentru ca zahărul să se amestece şi să se
dizolve în sucul lăsat de afine. Operaţiunea trebuie repetată la interval de
două … trei zile, însă damigeana nu trebuie închisă pentru că în interior are
loc un proces de fermentare a fructelor. După circa două săptămâni, peste
afinele care acum sunt acoperite de suc se toarnă alcool rafinat alimentar, iar
damigeana trebuie închisă bine de această dată şi depozitată într-un loc
răcoros şi întunecos. Afinata este recomandată celor cu afecţiuni la stomac sau
intestinale, însă trebuie consumată cu moderaţie. O băutură similară se poate
obţine, înlocuind afinele cu fragi, de fapt căpşuni sălbatice, întâlniţi, de
asemenea, în zonele montane, dar pe suprafeţe însorite, la marginea pădurilor.

După consumarea afinatei, fructele rămase în damigeană
pot fi folosite la brioşe. Avem nevoie de un sfert de kg de făină, de două ouă,
de 100 de grame de unt şi de un pahar cu lapte sau de 400 de grame de smântână,
de 50 de grame de zahăr, echivalentul a 8 linguri, de 5 grame de praf de copt,
un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu, esenţă de vanilie. Spargem ouăle şi le
amestecăm cu zahărul şi cu untul într-un bol. În loc de unt şi lapte poate fi
folosită numai smântână, mai fluidă, ca pentru gătit. Se adaugă făina, praful
de copt, bicarbonatul de sodiu şi esenţa de vanilie şi se omogenizează obţinând
un aluat ceva mai gros decât cel pentru clătite. Se adaugă afinele, se amestecă
uşor şi apoi se pun un forme pentru brioşe după care se lasă pentru 20 de minute
în cuptor, la foc mediu, adică la 180 de grade Celsius.

Din afine se poate prepara suc şi sirop. Pentru a
pregăti, de exemplu, sirop de afine, avem nevoie de un kg de afine şi de două
kg de zahăr. După ce au fost spălate, afinele sunt pasate, iar sucul obţinut va
fi amestecat cu zahărul într-un vas pe care îl punem apoi la foc mic până când
zahărul se va topi. Din momentul în care începe să fiarbă, mai lăsăm siropul pe
foc încă jumătate de oră, adăugăm puţină zeamă de lămâie. Turnăm apoi siropul
în sticle pe care le astupăm bine şi le lăsăm să se răcească lent. Siropul
poate fi consumat amestecându-l cu apă plată sau apă minerală.

Din afine se poate face şi dulceaţă, metoda de preparare
fiind similară cu cele ale altor fructe. Dulceaţa de afine poate fi folosită ca
umplutură pentru clătite sau pusă deasupra papanaşilor.