Sezonul afinelor

În zonele montane din România a început culesul afinelor de pădure, fructe de culoare albastru închis ale unui mic arbust cu înălţimea de 30 ... 50 de cm, pe care îl întâlnim în zonele umbroase.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ștefan Baciu, 11.08.2023, 14:14

În zonele montane din România
a început culesul afinelor de pădure, fructe de culoare albastru închis ale
unui mic arbust cu înălţimea de 30 … 50 de cm, pe care îl întâlnim în zonele
umbroase. Faţă de afinele de cultură, cele din natură sunt ceva mai mici, având
în medie un diametru de jumătate de cm, ceea ce face dificil culesul acestora.
Locuitorii din Carpaţi folosesc un aşa-numit pieptene, de fapt o cutie din lemn
sau metalică asemănătoare unui
făraş, prevăzută cu un pieptene care reţine boabele de afine în interior, fără
a distruge arbustul. Afinele conţin, între altele, tanin şi vitamina C, fiind
recomandate celor cu diabet, dar şi celor cu probleme intestinale datorită
proprietăţilor antibacteriene.

Afinele pot fi consumate, aşadar, în stare proaspătă, dar
şi transformate în dulceaţă, suc sau afinată, o băutură alcoolică preparată în
special în Bucovina şi Transilvania şi apreciată de turiştii care vizitează aceste
provincii (istorice româneşti). Afinata este recomandată celor cu afecţiuni la
stomac sau intestinale, însă trebuie consumată cu moderaţie. O băutură similară
se poate obţine, înlocuind afinele cu fragi, de fapt căpşuni sălbatice,
întâlniţi, de asemenea, în zonele montane, dar pe suprafeţe însorite, la
marginea pădurilor.

După
consumarea afinatei, fructele alcoolizate pot fi folosite la brioşe.

Din afine se poate prepara suc şi sirop. Pentru a
pregăti, de exemplu, sirop de afine, avem nevoie de un kg de afine şi de două
kg de zahăr. După ce au fost spălate, afinele sunt pasate, iar sucul obţinut va
fi amestecat cu zahărul într-un vas pe care îl punem apoi la foc mic până când
zahărul se va topi. Din momentul în care începe să fiarbă, mai lăsăm siropul pe
foc încă jumătate de oră, adăugăm puţină zeamă de lămâie. Turnăm apoi siropul
în sticle pe care le astupăm bine şi le lăsăm să se răcească lent. Siropul
poate fi consumat diluându-l cu apă plată sau apă minerală.

Din afine se poate face şi dulceaţă, metoda de preparare
fiind similară cu cele ale altor fructe. Dulceaţa de afine poate fi folosită ca
umplutură pentru clătite sau pusă deasupra papanaşilor. De asemenea, dulceaţa
de afine poate şi combinată cu orez fiert pregătind rapid un desert care poate
poate fi servit cald
sau rece.

Afinele pot fi foloste şi
la prepararea unui tort. Avem nevoie de jumătate de kg de afine, de 200 de
grame de zahăr, de 100 de grame de făină, de 3 ouă, de jumătate de kg de
frişcă, de 100 de grame de ciocolată rasă şi de un plic de zahăr vanilat.
Gălbenuşurile se bat împreună cu 100 de grame de zahăr, după care se adaugă şi
albuşurile, bătute tot împreună cu zahăr, până ce se transformă în spumă,
precum şi făina. Se poate adăuga şi praf de copt. Turnăm compoziţia într-o
formă de tort pe care o punem în cuptor, la foc mediu, timp de circa 30 de
minute. După ce se răceşte se taie în două părţi egale între care punem frişca
amestecată cu afinele, cu ciocolate rasă şi cu zahărul vanilat. Acoprim şi
partea de sus a tortului, îl ornăm cu afine şi ciocolată rasă, după care îl
lăsăm la frigider pentru circa 2 ore.