Turtă dulce de Sf. Nicolae
Turta dulce se află printre dulciurile dăruite copiilor în această perioadă. În multe țări este un desert specific sărbătorilor de iarnă, având uneori și rolul de a decora bradul de Crăciun. În România, turta duce îşi face loc şi în ghetuţele copiilor, de Sf. Nicolae.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ștefan Baciu, 05.12.2025, 17:00
În dimineaţa zilei de 6 decembrie, de Sf. Nicolae, copiii găsesc, în ghetuţele lustruite, fructe şi dulciuri sau o nuieluşă dacă nu au fost cuminţi în decursul anului care se încheie. Este un obicei întâlnit nu numai în România, Moş Nicolae fiind un protector al copiilor. În unele sate româneşti se mai păstrează un obicei, acela ca băieţii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor repeta colindele de Crăciun şi de Anul Nou.
Printre dulciurile care ajung în ghetuțele copiilor se află și turta dulce. În multe țări este un desert specific sărbătorilor de iarnă, având uneori și rolul de a decora bradul de Crăciun, desigur înainte de a fi consumată. Se pare că a fost adusă în Franța la sfârșitul primului mileniu de un călugăr venit din Orient, iar în Evul Mediu s-a răspândit în Europa, în special în rândul catolicilor. În mod tradițional era aromatizată cu ghimbir și scorțișoară, iar în secolul al 18-lea turta dulce devenise un produs popular și în Europa Centrală și de Est.
Conform unor vechi reţete, pentru a obține turtă dulce se foloseau firimituri de pâine, iar amestecul se punea în forme de lemn, fiind apoi ornate cu glazură de zahăr. La început, turtele aveau forme clasice de inimă, de înger şi de animale, după care formele s-au diversificat. Treptat, firimiturile de pâine au fost înlocuite de făină, la preparare fiind folosite și ouă. Turta dulce a câștigat notorietate după apariția basmului „Hansel şi Gretel”, al fraţilor Grimm, care descriau o casă din turtă dulce, aflată în mijlocul pădurii. De aici a pornit și ideea de a face căsuțe din turtă dulce.
În România, turta dulce este mai populară în Transilvania decât în celelalte provincii românești. Și în Banat există acest obicei, de a face turtă dulce în preajma sărbătorilor de Paște și de Crăciun. Potrivit unei rețete simple, moștenită din generație în generație, avem nevoie de jumătate de kg de făină, de 200 de grame de zahăr sau de câteva linguri de miere mai fluidă, de două ouă, de bicarbonat de sodiu, de puțină untură, cât o nucă, de puțin lapte și de scorțișoară măcinată. Se amestecă toate ingredientele până când obținem un aluat nici foarte moale, nici foarte tare. Aluatul trebuie lăsat să se odihnească timp de câteva ore. Dacă nu avem modele în care să punem aluatul, atunci facem forme rotunde pe care le punem într-o tavă în care am întins puțină făină. Introducem tava în cuptorul încins pentru câteva minute, atât cât este necesar pentru ca turta dulce să se coacă.
