De la leu la euro

Pentru a intra în zona euro, România trebuie să îndeplinească o serie de criterii, între care să aibă o monedă stabilă, inflaţie redusă şi un deficit bugetar sub 3% din PIB. Criteriile erau îndeplinite acum un deceniu, dar nu și în prezent, când aderarea la euro este încă un obiectiv de țară.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 11.09.2026, 14:58

Membră a Uniunii Europene din 2007, România s-a angajat să adopte moneda unică atunci când va îndeplini condițiile necesare, neexistând o dată automată la care leul trebuie înlocuit. Condițiile, adică așa-numitele criterii de convergență de la Maastricht, urmăresc să arate că economia este suficient de stabilă pentru ca țara aspirantă să renunțe la moneda națională și la politica monetară proprie.

Vorbim de patru criterii economice principale. Primul este stabilitatea prețurilor. Inflația medie pe 12 luni nu poate depăși cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media celor trei state din zona euro cu cea mai mică inflație. Al doilea este disciplina fiscală. Deficitul bugetar trebuie să fie, în principiu, sub 3% din PIB, iar datoria publică să nu depășească 60% din PIB, cu excepțiile prevăzute de regulile europene.

Al treilea este stabilitatea cursului de schimb. Moneda națională trebuie să participe cel puțin doi ani la mecanismul cursului de schimb ERM II, fără tensiuni severe și fără devalorizarea cursului central față de euro, demonstrând astfel că este leul este stabil în raport cu euro. Al patrulea criteriu este convergența ratelor dobânzilor pe termen lung. Respectiv, dobânzile obligațiunilor guvernamentale pe termen lung nu trebuie să fie cu mai mult de 2% peste media celor trei state cu cea mai bună stabilitate a prețurilor. În plus de toate acestea, legislația națională, inclusiv statutul Băncii Naționale a României, trebuie să fie compatibilă cu tratatele europene.

Radiografia la zi a situației arată că, deși aderarea la moneda euro continuă să fie un obiectiv de țară, în prezent România nu îndeplinește niciuna dintre condiții. Aceasta, deși în urmă cu zece ani, țara era surprinzător de aproape de criteriile nominale: avea inflație foarte mică, deficit de numai 0,7% din PIB, datorie publică de 38,4% și dobânzi pe termen lung de 3,6%. Totuși, nu avea ERM II și existau probleme legislative. Adrian Codirlaşu, CFA România, organizaţia care reuneşte profesionişti din domeniul investiţiilor şi analizei financiare:

”Acum vreo 10 ani, în 2016-2017, îndeplineam criteriile şi am fi putut solicita aderarea. E adevărat, nu am fi intrat imediat, dar poate nu am mai fost în situaţia în care suntem acum. Practic, acum suntem într-o situaţie cu o datorie publică nesustenabilă şi care creşte într-un ritm accelerat. Deja, dacă ne uităm la costul acestei datorii publice, suntem numărul 4 în Europa ca procent din PIB plătit pe dobânzi. Deci, oricum ne uităm la ea, nu este ceea ce trebuie şi o soluţie de ieşire din această situaţie ar fi intrarea în zona euro, poate singura.

Din această cauză e foarte necesar să facem paşii pentru a adera la euro, paşii în special pe partea de politică fiscală, asta e marea noastră problemă, şi vedem aceste deficite extrem de ridicate care ne-au dus în situaţia asta de datorie publică nesustenabilă şi care, cum se simte la cetăţeni, generează această inflaţie ridicată. De departe avem cea mai mare inflaţie din Europa, chiar dacă a scăzut în luna iulie, rămâne cea mai ridicată inflaţie din Europa.”

Specialiştii vorbesc de stagflaţie în România, caracterizată prin stagnare economică şi inflaţie ridicată, care continuă să blocheze consumul populației. În decurs de un an, Banca Naţională a revizuit prognoza de inflaţie în sus de două ori: de la 3,9% la 5,5%, apoi la 6,1% pentru finalul lui 2026, revenirea în intervalul-ţintă fiind prognozată abia pentru ultimul trimestru din 2027. Deocamdată, deși datele relevă că România este mai integrată economic în Europa și mult mai prosperă, inflația de 8,4%, deficitul de 7,9%, dobânzile de 6,7% și în continuare lipsa participării la ERM II fac ca adoptarea monedei euro să nu fie, în acest moment, realistă.

România trebuie să continue eforturile pentru aderarea la zona euro, spun, însă, oficialii, chiar preşedintele Nicuşor Dan avansând ideea unui acord politic al partidelor în acest sens.

Soluţia problemelor României este fiscală, de la partea de fiscalitate ni se trage situaţia în care am ajuns, spune Adrian Codirlașu, care face și o estimare legată de momentul intrării României în zona monedei euro:

“Noi ne-am propus undeva în 2025, în şapte ani să coborâm cu deficitul sub 3. Deci, până atunci, nu avem cum. De asemenea, probabil se vor mai întâmpla lucruri şi iarăşi vom găsi justificări să mai ţinem deficitul mare. Deci, mai degrabă de 10 ani nu văd. Dar, pe de altă parte, ca să fie credibilă o ţintă, nu e suficient ca politicieni de la noi să spună că doresc să aderăm la zona euro, trebuie să facem paşi concreţi. Şi iarăşi, foarte important, ca să dăm credibilitate şi ca să arătăm că vorbim serios, ar trebui noi să abordăm autorităţile europene, Comisia şi Banca Centrală Europeană, să stabilim împreună cu ele un plan. Atunci e credibil acel plan. Nu spunem că vrem să intrăm, după care <ah, s-a întâmplat nu ştiu ce, mai amânăm 5 ani>… nu merge aşa!”

Euro ar putea aduce României costuri mai mici de tranzacționare, eliminarea riscului valutar, o integrare financiară mai profundă și beneficii pentru cetățeni și companii, spun analiștii. Dar, adaugă ei, moneda unică nu este o soluție magică pentru problemele economiei. Ea funcționează cel mai bine atunci când economia care o adoptă este suficient de puternică pentru a trăi fără propriul curs de schimb și fără propria politică monetară.

În prezent, BNR poate modifica dobânda de politică monetară și poate interveni pentru a răspunde unor probleme specifice economiei românești. După adoptarea monedei euro, deciziile de politică monetară sunt luate de Banca Centrală Europeană pentru întreaga zonă euro. Iar, deocamdată, România nu este pregătită să renunțe la leu fără să piardă capacitatea de a-și proteja economia.