Donația Dimitrie N. Ciotori
Jurist, diplomat și politician, Dimitrie N. Ciotori a trăit între 1885 și 1965 și a avut ca pasiune colecționarea de obiecte. Piesele sale cartografice denumite ”Donația Dimitrie N. Ciotori” au intrat în posesia Academiei Române, al cărei membru de onoare a fost, și formează una dintre cele mai interesante colecții de hărți ale instituției.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Steliu Lambru, 25.10.2026, 16:00
În 1932, juristul, politicianul și diplomatul Dimitrie N. Ciotori își dona colecția de 74 de materiale cartografice Bibliotecii Academiei Române. Născut în 1885, Ciotori era anglofon și autor al unor texte despre România cu care își făcea cunoscută țara în spațiul vorbitor de limbă engleză. După instalarea regimului comunist în 1945, Ciotori este exclus din Academia Română, părăsește România și se stabilește la Londra, în Marea Britanie, unde va și muri în 1965, la 79 de ani. Până în 2026, donația care îi poartă numele a rămas necunoscută publicului. Dar identificarea a 70 de materiale a făcut posibilă, în sfârșit, după ani de eforturi intelectuale, prezentarea publică a unor hărți de mare valoare.
Mariana Radu de la serviciul Stampe, Muzică, Hărți al Bibliotecii Academiei Române a prezentat 40 de piese cartografice din donația Ciotori. ”În mare parte, 99% sunt hărți din secolele XVII-XVIII din cartografia olandeză, cartografia franceză, cartografiile germană și engleză ale cartografilor renumiți. Din punctul meu de vedere, această colecție de hărți a fost acumulată împreună cu un specialist care l-a consiliat pe Ciotori. Sunt cei mai importanți cartografi din perioada respectivă, lucrările cele mai valoroase și cele mai frumoase din punct de vedere estetic.”
Hărțile din donația Ciotori prezintă o istorie fascinantă a domeniului. Sunt piese care datează din perioada cartografiei ca artă, dar din piesele secolelor următoare se observă tranziția de la cartografia ca artă la cartografia pe baze științifice, pe baza măsurătorilor de pe teren, pe baza observațiilor astronomice. Din hărțile secolului al XVIII-lea se vede profesionalizarea domeniului, standardizarea, creșterea în exactitate. Tot în secolul al XVIII-lea apar hărțile naționale pentru o guvernare mai bună, pentru armată și administrație, pentru control fiscal și gestionarea infrastructurii, Franța fiind țara care va face aceasta.
În impresionanta colecție Ciotori, hărțile care reprezintă spațiul românesc ori cel zonal în care se aflau românii sunt piese deosebite. Mariana Radu. ”Prima hartă din colecție este o hartă din 1513 realizată de Johannes Schott, un cartograf german, pe baza unei cărți inspirate de Geografia lui Ptolemeu. Din anul 1555 este o xilogravură a Transilvaniei, iar alte nouă hărți au fost publicate în atlas de Abraham Ortelius de-a lungul timpului, în 25 de ediții. Cea mai valoroasă dintre ele este o hartă a Europei, pe verso-ul căreia scrie, în limba spaniolă, că s-au tipărit 100 de exemplare în toată Europa. Nu se știe exact câte mai există. O altă hartă extrem de interesantă este o Dacie, realizată personal de Ortelius, și publicată împreună cu harta Imperiului otoman într-o anexă a atlasului de bază din 1570 Theatrum Orbis Terrarum, o colecție de hărți publicată în cinci ediții, lucrate personal de Ortelius, pe baza studiilor sale de geografie antică.”
Cine furniza informații cartografilor? Erau navigatorii, oamenii de știință, militarii, negustorii. Hărțile sunt cele ale continentului european, ale imperiilor europene și euroasiatice, ale regiunilor europene. De multe ori, pe ele erau vignete și ilustrații ale așezărilor și specificuri locale. Mariana Radu a spus că pe hărți regionale europene apăreau structuri statale locale.
”O altă hartă este o Transilvanie extrem de interesantă, o gravură pe cupru, o hartă alb-negru. Este una din primele hărți care au circulat ca foaie volantă în Europa. Aceste hărți erau incluse și în atlas, dar este una din primele care au circulat de sine stătător. Există patru hărți în această donație din lucrările lui Nicolaes Visscher II: o hartă a Ungariei, o hartă Exactissima, extrem de valoroasă, alcătuită din două părți, o parte cursul inferior al Dunării, zona inferioară a Dunării, și cursul superior. Sunt hărți pe care erau marcate și updatate modificările teritoriale. Harta aceasta este realizată după Tratatul de la Karlovitz din 1699. Mai este și Nouvelle Carte de la Mer Noir, o hartă a Mării Negre, extrem de frumos prezentată.”
Numele importante ale cartografiei secolului al XVIII-lea vor avea în atenție și spațiul românesc. Mariana Radu. ”Gerard Valk are o hartă a Principatelor Române foarte bine aranjată din punct de vedere administrativ, o hartă în care sunt prezentate fortificațiile, sunt reprezentate satele și mănăstirile risipite pe hartă. Mai este și harta unui cartograf și geograf care a publicat în 1774 o hartă a Ungariei, Transilvaniei, Moldovei, toate provinciile românești, și o hartă a Imperiului otoman cu rutele maritime din Mediterana. Matthäus Seutter a fost un cartograf german extrem de cunoscut datorită stilului său baroc. Are o hartă a Ungariei, cu Principatele Române și Banatul. Johann Baptist Homann, împreună cu familia, a construit un imperiu cartografic. Împreună cu familia sa și cu moștenitorii săi a publicat numeroase hărți. Este un cartograf extrem de apreciat datorită corectitudinii cu care realiza hărțile. A realizat o hartă a Transilvaniei și a publicat-o în 1716, o hartă a Ucrainei și a Valahiei și o hartă a Balcanilor.”
Colecția de hărți Ciotori a Bibliotecii Academiei Române atrage privirile prin varietatea pieselor sale și prin sonoritatea numelor autorilor lor. Nu în ultimul rând, și prin frumusețea lor.
