Expoziția Generală din 1906

Acum 120 de ani, pe 6 iunie 1906, în capitala României se deschidea o mare expoziție care să marcheze o triplă sărbătoare: 40 de ani de domnie a regelui Carol I începută în 1866, 25 de ani de la proclamarea regatului în 1881 și 1800 de ani de la cucerirea Daciei de împăratul roman Traian în anul 106, după Christos. Era un omagiu adus eforturilor întregii societății române de construire a unui stat modern, european, o ”serbare a muncii românești”, așa cum spunea chiar regele Carol I la inaugurare. Manifestarea s-a numit Expoziția Generală Română și a durat până pe 23 noiembrie 1906.

Documentele scrise și cele fotografice lasă să se vadă o primă manifestare de mare amploare a realizărilor economice și culturale române. Eforturile de amenajare a unei zone mlăștinoase au fost considerabile, ele fiind începute cu un an înainte. S-au asanat bălți, s-au nivelat dealuri, s-a umplut o vale și s-a săpat un lac. Pe 41 de hectare s-au construit un parc, un lac și un ansamblu expozițional. În afara instituțiilor și organizațiilor și asociațiilor civice și profesionale din România, au fost prezente și țări ca Franța, Germania, Austria, Ungaria, Italia, Elveția.

Cezar-Petre Buiumaci de la Muzeul Municipiului București este curatorul unei expoziții foto despre Expoziția Generală din 1906. El a ținut să arate dimensiunea simbolică a locului ales.

”Imaginile din epocă ne prezintă Câmpul lui Filaret, numit așa pentru că acolo mitropolitul Filaret a construit o cișmea cu patru guri de alimentare, care era frumos ornată cu semnele zodiacale. Chiar și ulița care ducea în câmpul lui Filaret se chema ulița Filaret pentru că acolo ducea ea, către un obiectiv. Acest loc, în timpul revoluției pașoptiste, pe 11 iunie 1848, este locul unde s-a citit Proclamația de la Islaz și a devenit Câmpia Libertății. A fost foarte important și acest lucru în denumirile acestui loc. Tocmai datorită acestor elemente este ales acest loc pentru a fi amenajat aici un mare parc. Este cel mai mare parc construit la momentul respectiv. Este un parc pentru rege, l-am considerat eu, pentru că el este construit ca să găzduiască cea mai mare sărbătoare a debutului veacului, și anume omagierea celor patru decenii de domnie a lui Carol I și 25 de ani de când România devenise regat. Aici urma să aibă loc și toate evenimentele dedicate celor 18 secole trecute de la cucerirea Daciei de către Traian. Poate că acesta este elementul cel mai important în alegerea locului deoarece domnitorul, principele Carol, cât și regele de mai târziu Carol, acest început al unei dinastii foarte importante în România, își asumă romanitatea și latinitatea poporului pe care îl conduce el însuși. El se declară, atunci când a călcat pe pământul României, că a devenit român.”

Dar a fost o sărbătoare a tuturor românilor, așa cum reiese din mărturiile contemporanilor.

Cezar-Petre Buiumaci: ”Expoziția arată cum s-a amenajat acest parc pentru a îl omagia pe rege, dar și românitatea. Aici, în acest parc, sunt pavilioane pentru tot ceea ce însemnau cultura și tradiția poporului român, ce avea el mai bun și mai frumos, dar au fost invitate toate comunitățile din afara granițelor. Și vin aici românii din Bucovina, care au un pavilion separat de cel al Austriei, vin românii din Transilvania, care au pavilion, în cadrul expoziției, separat de cel al Ungariei, și vin din Istria, vin din Balcani, inclusiv școlile române de la Sofia și cea de la Constantinopol care și își arată aici ceea ce făceau ele în afara granițelor României. Expoziția este această declarație continuă, practic, a lui Carol în acest sens, al unității. Latinitatea este în continuare susținută tot în acest sens, nu doar cu declararea celor 18 secole de istorie, ci și prin emiterea unor medalii. Dar ea este și recunoscută extern pentru că primarul Romei vine și aduce, în 1906, în cadrul expoziției, Lupa Capitolină, legendara lupoaică. Ea îi alăptează pe cei care sunt întemeietorii legendari ai Romei și pe care o regăsim în București. De aceea putem vedea scris pe soclul său Darul Romei 1906, pentru că Roma, care este moștenitoarea Imperiului Roman, recunoaște latinitatea, romanitatea poporului român, gesturi care sunt foarte importante în economia unui astfel de demers.”

A doua semnificație simbolică a locului expoziției era cea materială, economică.

Cezar-Petre Buiumaci: ”Mobilitatea este foarte importantă. Aici, în Dealul Filaretului, la câțiva metri de parc, este prima gară a Bucureștilor, Gara Filaret, care leagă capitala de Dunăre. Evident că un astfel de loc, o gară feroviară, polarizează în jurul ei activități economice importante. Și atunci, această gară reușește să polarizeze industria. Avem acolo primele mari fabrici din București care sunt legate de această gară. Acolo este o cale ferată construită în vremea lui Carol I și care facilita transportul, în principal, în zona de sud. Evident, legăturile sunt complexe și multiple, dar avea sens ca în, decizia de a amenaja aici organizarea sărbătorii destinate regelui Carol I, să existe și acea alăturare a gării, care este prima.”

Expoziția Generală Română din 1906 a fost un triumf. El a însemnat materializarea ambiției de a face și a creat o emulație generațională care a dus la apariția României de azi.