Brâncuşi – Fotografia. Atelierul invizibil

La Târgu Jiu a fost vernisată expoziţia „Brâncuşi – Fotografia. Atelierul invizibil” care reuneşte fotografii realizate de celebrul sculptor român. Constantin Brâncuşi şi-a fotografiat lucrările şi soclurile din atelierul său parizian, iar 33 de fotografii originale, provenite din colecţia David brob Gallery sunt prezentate în această inedită expoziţie.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ștefan Baciu, 31.10.2026, 12:59

În 2026, proclamat prin lege, „Anul Constantin Brâncuşi”, pentru a marca 150 de ani de la naşterea celebrului sculptor, în România şi în străinătate au fost organizate conferinţe şi au fost deschise expoziţii pentru a-l celebra pe cel care a avut o influenţă majoră asupra artei moderne universale. De aceea, municipiul Târgu Jiu a găzduit, în perioada 22 – 26 octombrie, Conferința Internaţională „Filosofia Formei”, dedicată celebrului artist român.

Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876 în satul Hobiţa, situat la mică distanţă de municipiul Târgu Jiu, iar în perioada 1894 – 1902 a urmat cursurile Şcolii de arte şi meserii din Craiova şi apoi pe cele ale Şcolii de arte frumoase din Bucureşti. În 1905 a ajuns la Paris unde a fost remarcat de Auguste Rodin. După o perioadă de ucenicie  în atelierul lui Rodin, realizează primele sale sculpturi într-un atelier din Montparnasse. În 1916 şi-a amenajat atelierul din Impasse Rosin, unde va realiza lucrările sale, cunoscute în întreaga lume. Încă de când a ajuns în capitala Franţei, Constantin Brâncuşi a fost atras de fotografie, iar după ce a primit un aparat a început să-şi fotografieze sculpturile.

În expoziţia „Brâncuşi – Fotografia. Atelierul invizibil”, recent deschisă la Târgu Jiu, publicul poate vedea 33 de fotografii originale, realizate de Constantin Brâncuşi, fotografii care provin din colecţia David Grob Gallery. La început, Brâncuşi şi-a fotografiat lucrările în încercarea de a strânge bani pentru a turna în bronz studiile modelate în lut. Fotografiile din expoziţie sunt realizate mai târziu, cele mai multe în atelier şi surprind modul în care cădea lumina pe sculpturi şi pe soclurile acestora.

Eduard Enache, un tânăr cercetător al operei lui Constantin Brâncuşi, este la prima sa expoziţie în calitate de curator şi ne-a explicat de ce Brâncuşi a fost atras de fotografie:

„A experimentat foarte mult, a fost foarte pasionat de fotografie, iar în ultimii ani fotografia lui nu se mai citește ca o notă de subsol pentru scultpură, ci mai degrabă devine o operă de artă de sine stătătoare. Pentru că am gândit ca o incursiune în lumea lui Brâncuși, am început cu intrarea la Brâncuși, și anume cu cutia poștală pe care o avea la intrare. Fotografia este anonimă, nu se știe cine a realizat-o. Apoi intrăm într-o zonă a autoportretelor. Brâncuși nu îi lăsa pe alții de la un punct încolo să îi fotografieze sculpturile și a făcut un mic laborator foto într-un colţ al atelierului, pe care l-a văruit în alb, tocmai ca să se piardă, să dispară, să devină invizibil, în atelierul lui alb. 

În acea cameră obscură ne-au rămas câteva sute de negative la Centrul Pompidou din Paris și peste 1500 de fotografii. Vasile Georgescu Paleolog, care l-a cunoscut pe Brâncuși, a scris poate cel mai frumos despre faptul că Brâncuși sculpta cu lumina. Şi cred că acest lucru este evident aici. Fotografiile lui Brâncuși sunt singurul loc în care mai există anumite experimente pe care el le-a realizat. Este și singurul mod, poate, în care Brâncuși, care nu-și explica lucrările, ne vorbește despre sculptura lui. Prin fotografie el ne-a arătat cum dorește să vedem lucrările, cum dorește să fie expuse, cum își dorește să fie luminate și, mai mult, cum își dorește să fie interpretate, pentru că a făcut foarte multe aranjamente, instalații de grupuri, de lucrări.”

Eduard Enache este un discipol al Doinei Lemny, istorică de artă, și cercetătoare specializată în opera lui Constantin Brâncuși. O secţiune a expoziţiei „Brâncuşi – Fotografia. Atelierul invizibil” de la Târgu Jiu este dedicată autoportretelor lui Brâncuşi.

Eduard Enache: „Prima secțiune a expoziției este dedicată autoportretelor și în centrul, în centrul celor trei autoportrete avem un document. Este o cerere de pașaport pe care Brâncuși a depus-o în 1933 la Legația României de la Paris. Această cerere ni-l arată, are și o descriere a angajatului care lucra acolo și care l-a descris pe Brâncuși ca un bărbat aparent banal, talie mijlocie, ochi căprui, părul cărunt. Și aici, poate singura ipostază din toată expoziția în care îl vedem pe Brâncuși văzut de alţii, ca un simplu cetățean care depune o cerere pentru a-și obține pașaportul. În rest, celelalte, autoportrete, celelalte fotografii, ni-l prezintă pe Brâncuși așa cum el voia să fie văzut și el voia să fie poate chiar ținut minte, pentru că era foarte conștient de propria importanță și de posteritate.

Povestea lui Brâncuși cu fotografia începe în 1914, când la prima lui expoziție personală de la New York, în galeria lui Alfred Stieglitz, Brâncuși i-a scris acestuia că fotograful lucrase tirajele foarte prost și că din acel moment înainte el se va ocupa singur de fotografie și își va poza singur lucrările. Mai târziu, Man Rey l-a ajutat să-și cumpere un aparat foto și un trepied și i-a propus chiar să îi trimită negativele la laborator. Brâncuși era un bricolor, cum spune doamna Doina Lemny foarte des,a ținut să și le developeze singur. Și-a creat propria cameră obscură, propriul laborator foto.”

Curatorul expoziţiei, Eduard Enache, a subliniat faptul că Brîncuşi avea pretenţia va toate vizitele în atelierul lui să fie anunţate şi se desfăşurau conform unui ritual, în funcţie de lumină. Dacă afară era înnorat, era foarte posibil ca vizita să fie anulată. O secţiune a expoziţiei este dedicată atelierului lui Brâncuşi.

Eduard Enache: „Mai departe, intrăm în atelierul lui Brâncuși, în locul căruia şi-a dedicat întreaga viață și existență. În expoziție avem și fragmente din filmele lui Brâncuși, o parte realizată de el și avem și niște materiale video, filmate de doamna Doina Lemny și echipa de la Centre Pompidou, care ne aduc cumva în contemporaritate și ne arată dialogul cu opera lui Brâncuși, peste timp. În 1926, când vaporul intra în portul New York, Brâncuși a văzut Manhattan-ul din depărtare, a văzut tot acei zgârie-nori care se profilau în perioada respectivă și a spus că orașul seamănă cu atelierul lui. Deci spunea că nimic nu e fix, nimic nu este rigid și tocmai asta vedem de fapt mai departe în opera lui. El făcea foarte multe experimente cu soclurile. Acesta e un subiect pe care eu momentan am început să îl cercetez și care cred că e prea puțin cercetat despre Brâncuși.”

Atelierul lui Constantin Brâncuşi din Paris este reconstituit pe baza fotografiilor lăsate de celebrul sculptor român. Brâncuşi a lăsat prin testament statului francez circa 700 de negative şi peste 1.500 de fotografii.