Pactul între ţărani şi orăşeni

Prin intermediul Asociaţiei pentru Susţinerea Agriculturii Ţărăneşti, orăşenii interesaţi de hrană sănătoasă fac parteneriate cu ţărani ce au nevoie de susţinere financiară şi de o piaţă de desfacere ţintită.

România Internațional, 28.07.2013, 09:23

Prin intermediul Asociaţiei pentru Susţinerea Agriculturii Ţărăneşti, orăşenii interesaţi de hrană sănătoasă fac parteneriate cu ţărani ce au nevoie de susţinere financiară şi de o piaţă de desfacere ţintită. ASAT a apărut în urmă cu cinci ani şi are deja susţinători în toate marile oraşe. Mihaela Veţan este preşedinta ASAT. Ea mi-a povestit cum a ajuns acest sistem în România: Prima prezentare a parteneriatelor ASAT a fost făcută în Timişoara în 2007 de către Denise Vuillon, una dintre persoanele are au iniţiat acest sistem în Franţa. În cadrul prezentării la acel moment s-a atras atenţia că la nivel european mica agricultură este în pericol, deoarece ţăranii au tot mai mari dificultăţi şi le e greu să reziste concurenţei făcute de agricultura intensivă, de supermarketuri şi de importuri. În acest context vorbea de o iniţiativă pe care o dezvoltase în Franţa în 2001 şi anume formarea unor grupuri solidare de consumatori care decid să susţină mici producători locali, ţărani de proximitate, care să realizeze produse naturale şi să livreze o dată pe săptămână aceste produse.”

Sistemul funcţiona informal şi în România, dar nu într-o manieră structurată, cu un angajament ferm de ambele părţi. Mai toate familiile, în special cele cu copii mici, dezvoltă în timp o mică reţea de surse de legume, ouă, lapte şi carne de la ţară, fie având o relaţie cu anumiţi tarabagii din pieţe, fie apelând la rudele de la sate. Totuşi, cu trecerea timpului, la tarabele din pieţe n-au mai fost de găsit ţărani autentici ci, mai degrabă, intermediari. Şi ăsta a fost un motiv suficient de bun pentru Mihaela Veţan să înceapă parteneriatele ASAT. În 2008 am lansat la Timişoara primul parteneriat dezvoltat de 20 de familii de consumatori. Ceea ce este deosebit faţă de relaţiile informale care, din fericire încă mai există în România, este că în parteneriatele ASAT, consumatorii îşi asumă un angajament pe perioada unui an. Practic, toamna se angajează pentru anul care urmează, plătesc un avans producătorului, ca acesta să aibe resursele financiare necesare pentru a-şi pregăti culturile de toamnă, să-şi cumpere seminţele, să-şi pregătească terenul, iar apoi pe perioada anului se obligă să-şi ridice un coş cu produse care sunt realizate în ritm natural.”

Marin Paraschiv este unul dintre cei 11 producători care furnizează legume pentru 350 de familii din toată ţara. El a aflat de acest tip de parteneriat de la copiii lui, care citiseră despre asta pe Internet. Acum are 15 abonaţi: Dânşii m-au ajutat să cumpăr seminţe, să mai dezvolt un solar, ca să lucrăm protejat. Dânşii mă sponsorizează cu bani. Lunar le dau patru coşuri care costă în jur de 140 de lei. Ne întâlnim la sediul ASAT, sunt 2-3 familii care ajută la ambalarea produselor. Sunt mulţumit că nu trebuie să mai merg să duc legumele la en gros, dânşii sunt mulţumiţi că au totul natural, că pot să vină să viziteze, să vadă cum cresc toate. Sunt foarte mulţi care doresc să cumpere de la ţărani şi să nu cumpere din afară. Legumele noastre sunt foarte bune, roşiile sunt gustoase, şi ardeiul şi vânăta, nu se compară cu ce se aduce din afară.”

Consumatorii devin conştienţi că dacă vor produse sănătoase, netratate chimic, acestea au un anumit ritm de creştere, nu sunt uniforme, nu sunt neapărat întotdeauna estetice, dar compensează prin calitate. Există o cartă, Cartea principiilor ASAT, care trebuie respectată. În această cartă, practic sunt reglementate elemente legate de producţie, care trebuie să fie naturală, mi-a spus Mihaela Veţan: Nu este o condiţie ca producătorii să fie certificaţi bio, dar trebuie să fie angrenaţi într-o agricultură cât mai naturală, apoi producătorii trebuie să accepte o transparenţă legată de calculul preţului, legată de producţie. Oricând consumatorii pot să meargă la producător să vadă cum sunt realizate produsele. Apoi mai există această condiţie de solidaritate, un element foarte important şi de o parte şi de alta. Să zicem a dat o grindină, răsadurile de varză au fost afectate şi nu poate fi adusă varză timpurie, deşi ea era planificată în lista de produse. Această pierdere se împarte solidar între consumatori, ei nu vor cere să plătească mai puţin abonamentul pentru că n-a fost adusă varză, tocmai pentru că înţeleg că acestea sunt riscurile unei producţii naturale necontrolate. Pe de altă parte, dacă e un an propice pentru anumite culturi, să zicem la roşii, şi se realizează mai mult decât era planificat iniţial, acest surplus este adus consumatorilor, pentru că ei susţin practic costurile de producţie.”

Preţurile legumelor sunt accesibile unui număr destul de ridicat de persoane, pentru produse naturale, acesta fiind unul dintre dezideratele ASAT România, după spusele Mihaelei Veţan: Ştim că produsele bio sunt un lux, iar noi credem că prin parteneriatele ASAT putem oferi o alternativă, aşa încât un număr cât mai mare de persoane să aibe acces la produse de calitate.”

Mulţi dintre consumatorii înscrişi în parteneriate sunt tineri părinţi, interesaţi de alimente sănătoase, persoanele care intră în parteneriate înţelegând importanţa susţinerii economiei şi agriculturii locale