Transmisiuni sportive la Radio România
La Radio România, prima transmisiune sportivă a avut loc pe 11 iunie 1933. Pe Stadionul ANEF din Bucureşti, în faţa a 25.000 de spectatori, România învingea Iugoslavia cu 5-0 într-un meci de fotbal din cadrul Cupei Balcanice.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Steliu Lambru, 03.11.2014, 13:28
Competiţiile sportive au fost întotdeauna atractive pentru majoritatea oamenilor şi mass media au alocat spaţii generoase acestora pentru a atrage public. Chiar şi în vremurile de criză a presei scrise, presa sportivă reuşeşte să supravieţuiască deoarece îşi câştigă existenţa din vânzări. Încă de la începuturi, competiţiile sportive şi-au găsit loc în programele radiofoniei, începând de la grupajele de ştiri până la transmisiunile live.
La Radio România, prima transmisiune sportivă a avut loc pe 11 iunie 1933. Pe Stadionul ANEF din Bucureşti, în faţa a 25.000 de spectatori, România învingea Iugoslavia cu 5-0 într-un meci de fotbal din cadrul Cupei Balcanice. De atunci începea istoria transmisiunilor sportive la Radio România.
Unul dintre cei mai longevivi jurnalişti sportivi de la Radio România a fost Ion Ghiţulescu. În 1951, el s-a angajat la Radio România, timp de 55 de ani fiind una dintre cele mai cunoscute voci ale comentariului sportiv. Intervievat de Radio România Actualităţi, Ion Ghiţulescu s-a referit la vocea sa inconfundabilă ca la ceva înnăscut, dar mai ales la ceva la care a lucrat.
“Da, e specială, dar îndrăznesc să spun că am format-o în Radio. Adică citeam o frază şi o ascultam imediat dacă e corect interpretată sau nu. Şi aşa mi-am format vocea. Drept dovadă că au apreciat şi alţii asta e că eu am răspuns de prima emisiune complexă de sport, pe bandă de magnetofon, care s-a numit “Cu microfonul printre sportivi”, care s-a înfiinţat tot în 1951. Avea numai 15 minute, dar cuprindea interviuri şi declaraţii. E mult spus radio-reportaj, dar se putea spune că erau instantanee sportive. Am făcut un liceu foarte bun, Sfântu Sava, în care şi felul în care vorbeai era luat în seamă.”
Într-o înregistrare din 1960, de la Olimpiada de la Roma, Ion Ghiţulescu relata momentul în care atleta Iolanda Balaş devenea campioană olimpică. “Din nou linişte pe Stadionul Olimpic. Iolanda Balaş se pregăteşte să sară pentru a treia oară la 1,85 metri. S-a îndreptat spre ştachetă, a bătut şi a sărit! … Vom asista la festivitatea de premiere în proba de săritură în înălţime feminin. În acest moment, pe podiumul învingătorilor urcă recordmena mondială, maestră emerită a sportuilui, Iolanda Balaş. Pentru performanţa sa, pentru străduinţele sale, noi te felicităm, Iolanda!”
Ion Ghiţulescu îşi aducea aminte de Olimpiada de la Roma ca despre vârsta de aur a spiritului romantic din sport. “A fost meritul tehnicienilor italieni care au reuşit să ridice fondul sonor încât să se audă şi vocea mea şi ceea ce se întâmpla pe stadion. Sportivii ne cunoşteau, noi îi cunoşteam foarte bine. Mă duceam la antrenamente, mă duceam la întrecerile lor, şi reuşeam să ne cunoaştem. Uneori, mergeam cu lotul olimpic şi chiar stăteam cu sportivii. La olimpiada de la Roma, Centrul de Presă era la 1 kilometru de Satul Olimpic. Se intra mai uşor în Satul Olimpic. Eu am numit acea Olimpiada ultima Olimpiadă romantică. Toată ziua eram în Satul Olimpic la sportivii noştri. Acolo am făcut interviu cu Iolanda Balaş şi cu antrenorul ei Ioan Söter şi cu mai mulţi sportivi.”
Dar fotbalul a fost cel care l-a făcut cunoscut pe Ion Ghiţulescu. El a fost asociat echipei Dinamo Bucureşti. “S-a făcut o asociere prea mare între mine şi Dinamo. Ca să fiu sincer, la început, am fost omul CCA-ului. Fiincă am făcut armata la un club militar şi ani întregi am transmis meciurile CCA-ului, apoi ale Stelei, în străinătate. Până când am avut o discuţie, nu tocmai plăcută, cu preşedintele clubului Steaua de atunci, şi am renunţat la a merge la meciurile Stelei.”
Emisiunea “Sport şi muzică” a fost primul program live care transmitea simultan meciuri de fotbal. Ion Ghiţulescu a fost iniţiatorul ei la începutul anilor 1960. “În acea vreme, vicepreşedintele Radioteleviziunii Române era George Ionescu, primul şef al Secţiei sport din radio când eu m-am angajat. În peregrinările mele prin străinătate, am văzut că în unele ţări se făceau transmisii de pe mai multe stadioane. Pentru prima oară am făcut o probă, adică o transmisie în gol. S-a făcut acest multiplex simulat, dar numai de pe 4 stadioane pentru că acelea erau posibilităţile tehnice de atunci din cabina de transmisie. Asta pentru vreo câteva luni. Tehnicienii din radio au reuşit să amenajeze o cabină în care se puteau face transmisii de pe 10 sau 12 stadioane. Aşa s-a născut ceea ce am denumit noi atunci “Sport şi muzică”. Era o emisiune în direct cu transmisii de pe toate stadioanele unde se jucau meciuri. Avea un prolog şi un epilog. Epilogul era semnat de Conţi Bărbulescu, un umorist al Radioului, care pe baza rezultatelor şi cu nişte refrene din melodii reuşea să dea un moment amuzant la sfârşitul emisiunii.”
Datorită transmisiunilor în direct, Radio România i-a strâns în jurul aparatelor de radio pe iubitorii sportului, dornici să afle rezultatul echipei favorite sau a sportivilor care concurau în arenele internaţionale. În pofida concurenţei televiziunii şi internetului, emisiuni sportive precum “Fotbal minut cu minut” se bucură şi în prezent de un grad ridicat de audienţă.
