Creştem împreună

Fenomenul copiilor rămaşi acasă doar cu un părinte sau în grija unor rude, din pricina plecării la muncă în străinătate a părinţilor, a căpătat în România dimensiuni greu de cunoscut.

Ana-Maria Cononovici, 04.09.2013, 10:07

Fenomenul copiilor rămaşi acasă doar cu un părinte sau în grija unor rude, din pricina plecării la muncă în străinătate a părinţilor, a căpătat în România dimensiuni greu de cunoscut. Astfel, conform situaţiei prezentate de Diecţia Protecţia Copilului, la finalul anului 2012, erau înregistraţi în evidenţele autorităţilor responsabile de asistenţa socială, un număr total de 79.901 copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, 41% erau complet lipsiţi de grija părintească: 22.993 aveau ambii părinţi plecaţi, iar 9.991 proveneau din familii în care părintele unic susţinător era plecat. Deşi cifrele sunt mari, o serie de studii arată că datele oficiale prezintă doar o parte din dimensiunea reală a fenomenului.

Un nou pas în spijinirea celor mici, a fost făcut cu sprijinul organizaţiei “Salvaţi copiii România”, prin proiectul Creştem împreună”. Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv al Organizaţiei Salvaţi Copiii, vorbeşte despre obiectivul programului: “Obiectivul programului este să găsim împreuna cele mai bune modalităţi de a proteja copiii care au părinţii plecaţi în străinătate şi ca urmare, să dezvoltăm servicii complexe, suport pentru aceşti copii. Să-i ajutăm să facă faţă temelor şi şcolii, pentru că fără o protecţie parentală adecvată este greu ca un copil sa fie bine pregătit pentru şcoală. Îi ajutăm să comunice în mod permanent cu părinţii lor care sunt în altă ţară, prin dotarea cu echipamente:computere şi internet. Totodată, îi ajutăm pe cei care rămân cu copiii în grijă, pentru că sunt foarte muţti bunici sau rude, care nu sunt pregătiţi să se ocupe de un copil, mai ales de un adolescent. Un lucru important pentru noi este să implicăm autorităţile, astfel încât să multiplicăm aceste exemple de bună practică, pentru că astfel de copii se află peste tot în ţară.”

Proiectul “Creştem împreună” s-a concretizat prin deschiderea mai multor programe “Şcoală după şcoală” în 14 judeţe din România. Astfel de centre există în Piteşti, judeţul Argeş, Braşov, Bucureşti, Reşiţa, Mangalia, Târgovişte, Craiova, Lupeni şi Petrila, în judeţul Hunedoara, Iaşi, Sighişoara, Piatra Neamţ, Suceava şi Negreşti, judeţul Vaslui.

În perioada 2010-2012, 2080 copii au fost incluşi în program, dintre care 785 au mama plecată în străinătate, 876 au tatăl plecat în străinătate, iar 419 copii au ambii părinţi plecaţi. Toţi aceşti copii au beneficiat de ajutor educaţional suplimentar şi au fost implicaţi în activităţi de petrecere a timpului liber: excursii, plimbări, vizite la muzee şi la obiective turistice. De asemenea, reprezentanţii copiilor au participat lunar la întâlniri de informare şi la şedinţe de consiliere socială şi psihologică.

Autorităţile înţeleg că mai sunt multe de făcut: Cătălina Chendea, inspector, Ministerul educaţiei: Am pus accent pe lectorate organizate pentru cei care rămân cu copiii acasă, este vorba despre o pregătire a celor care preiau aceşti copii, adică de multe ori practic se trezesc cu ei pe cap. Încercăm să creăm legături cu aceşti noi părinţi ai lor, încercăm să-i încurajăm pe copii să păstreze cât mai strâns legătura cu părinţii lor, pentru a înţelege că părinţii lor nu sunt plecaţi de tot, nu i-au abandonat, se vor întoarce. În acest sens avem tot felul de activităţi extraşcolare de creşterea încrederii copilului în el, în familie.”

Percepuţi câteodată drept privilegiaţi, pentru un obiect mai nou sau mai frumos primit cadou de la părinţii din străinătate, mulţi dintre aceşti copii sunt total lipsiţi de protecţia unui cămin. Daniela Ganu este bunica unei fetiţe rămase în grija ei şi a mamei, tatăl lucrând în străinătate. Cum nepoata ei beneficiază de acest program, bunica a observat: “De multe ori, venind după fetiţă, am văzut copii care, chiar dacă au părinţii în străinătate, sunt dezbrăcaţi, copii care n-au mâncat. Li se dă corn cu lapte la şcoală. Am văzut că în programul dvs le daţi şi o masă, foarte bine. Părerea mea ca bunică, ca părinte este că sunt multe cazuri sociale, unde în familie sunt patru copii, cinci copii ai căror părinţi sunt plecaţi, lăsaţi la vreo bunică săracă ce poate nici nu vede. Sau la un unchi, la o mătuşă care îi lasă în drum, până se înnoptează. Poate în acest program al dvs încercaţi un fel de cămin, cum era odată. În cazurile sociale, o perioadă de internat, unde au program de dimineaţa până seara. Unii nu au unde să doarmă: sunt pe stradă. Eu am văzut copil care era pe stradă, nemâncat, gol, desculţ.”

Că astfel de programe sunt din ce în ce mai necesare, nu se mai îndoieşte nimeni. O dovadă în plus, mărturia unei bunici sărace, Vera Limbei, rămasă cu patru copii în grijă: “Am patru nepoţei în plasament. Sunt nepoţeii mei, părinţii lor sunt plecaţi în afară, pentru a-şi cumpara o casă. Stăm cu chirie într-o garsonieră. Copii au între 7 şi 5 ani, doi sunt gemeni şi au 6 anisi sunt în clasa pregătitoare, cel mare în clasa întâi şi cea mică la gradiniţă. Dacă n-ar fi fost fundaţia n-aş fi reuşit!”

În cazul copiilor cuprinşi în astfel de programe, se observă încă din primele luni îmbunătăţiri ale abilităţilor de comunicare, creşterea încrederii în sine şi îmbunătăţirea situaţiei şcolare la una-două materii în primele trei luni, pentru a se ajunge la patru în următoarele trei.

Programul Creştem împreună” a implicat activitatea susţinută a 565 de voluntari. În 2013, peste 1000 de copii vor fi cuprinşi în activităţile organizate în toate cele 16 locaţii.