Cine controlează activitatea agențiile de recrutare și plasare a muncitorilor străini?

Străinii care muncesc în România au plătit scump pentru a ajunge aici – pe lângă biletul de avion și taxele către ambasade, mulți suportă comisioane de mii de euro către agențiile de recrutare. Totuși, cheltuielile lor nu se termină când ajung în Europa.

Iulia Hau, 01.10.2025, 20:00

Activitatea de recrutare și plasare a forței de muncă străină funcționează în baza Ordonanței 25/2014, cu modificările şi completările ulterioare, un text de lege care nu răspunde tuturor nevoilor actuale de reglementare a agenților și agențiilor care se ocupă de regimul străinilor în România.

Conform datelor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, în august 2025 un număr de 7073 de agenții operau cu codurile CAEN necesare pentru a desfășura activități de plasare a forței de muncă. În 2020, numărul lor era de 5074. Totuși, investigații jurnalistice recente arată că numeroase alte întreprinderi desfășoară aceste activități fără a avea codurile CAEN care să le ofere acest drept.

În prezent, orice persoană, fără nicio pregătire, competență sau etică, se poate ocupa de obținerea avizelor de muncă pentru muncitorii străini, care au la dispoziție un timp scurt pentru a semna un contract de muncă. În cazul celor care abia ajung în țară, timpul este de 15 zile de lucrătoare, iar la schimbarea de angajator, termenul este de 90 de zile de la încheierea ultimului contract. Mizând pe aceste termene limită și pe presiunea străinilor de a nu intra în ședere ilegală, agențiile sau indivizii care le depun dosarele la Inspectoratul General pentru Imigrări pot percepe taxe oricât de mari, contra unor contracte oricât de puțin favorabile muncitorilor.

În lipsa unui cadru legislativ coerent care să reglementeze astfel de procese birocratice esențiale privind situația străinilor în România, abuzurile, corupția și fraudele înfloresc nestingherite.

Silvia Tăbușcă, expertă în traficul de persoane, menționează că, după intrarea României în Schengen, costurile acestor agenții s-au mărit.

«În primul rând, companiile de recrutare, conform normelor internaționale, nu au voie să ia bani de la angajat. Deci doar angajatorul poate să plătească o agenție de recrutare, nu și persoana recrutată. Aici este o încălcare. Ceea ce se face este că agenția de recrutare din România cooperează și împarte banii cu agenția de recrutare din țara de origine și agenția din țara de origine percepe o sumă de bani, care uneori este destul de mare, pentru că oamenii chiar dau șpagă ca să se asigure că obțin un loc de muncă în Uniunea Europeană.»

Experta consideră că aceste agenţii sunt principalele vinovate de intrarea străinilor în ședere ilegală.

«Percepția mea este că, de ani de zile, la nivel politic și la nivelul unor «oameni deștepți» se fac enorm de mulți bani pe seama unor oameni care, din păcate, își pierd casele, își pierd viețile, ajung să aibă probleme psihice datorită unor promisiuni care nu sunt duse la îndeplinire de către agențiile de recrutare. Ele sunt primele vinovate, din perspectiva mea, iar pe locul doi sunt angajatorii. Eu m-am uitat peste multe cazuri. Angajatorii sunt sfătuiți de agențiile de recrutare cum să acționeze, uneori chiar să-i lase în ilegalitate, tocmai pentru a le plăti salarii mai mici decât salariile negociate inițial.»

După cum explică experta, intrarea în ședere ilegală pe teritoriul României reprezintă un avantaj pentru agențiile de recrutare, pentru că acel contingent anual de muncitori migranți se eliberează. Astfel, agențiilor pot aduce alți străini, de la care percep noi sume de bani. Tăbușcă consideră că este nevoie de o mai mare transparență în tot procesul de recrutare, pentru că există suspiciuni de corupție și la nivelul autorităților, și la nivelul agențiilor. Și de aici, și din țările de origine. Ea mai crede că procesul, așa cum este acum, favorizează corupția și încălcarea drepturilor omului.

«Eu militez pentru transparentizare în întreg sistemul, astfel încât și străinul să știe, are un număr, urmărește pe baza numărului respectiv, documentele, a depus angajatorul, n-a depus angajatorul, dacă angajatorul i-a promis că depune în 30 de zile, n-a depus, el vede în acele 30 de zile, contestă sau ia măsuri, sau scrie la Imigrări, documentele mele nu au fost depuse de angajator, deși am avut promisiunea că vor fi depuse de angajator, nu există niciun motiv să nu fie prelungit contractul de muncă, nu am fost informat în sensul ăsta, ci mințit. Adică să existe cumva o discuție permanentă.»

Mai mulți experți sunt de părere că România a înaintat cât mai multe decizii de returnare pentru a dovedi că se ocupă de migrația ilegală și că îndeplinește condițiile de a intra și rămâne în spațiul Schengen. În acest timp, străinii care plătesc bani pentru servicii de plasare și diligențe în vederea obținerii avizelor se trezesc în situații de ilegalitate sau în condiții de lucru neconforme cu legislația muncii din România: ture de lucru de 12-13 ore pe zi, ture de noapte neplătite corespunzător, adesea muncind la negru și fără drept de ședere, fără ca măcar să știe acest lucru. Fără să știe că au semnat vreodată încheierea contractelor sau că acestea nu le-au fost prelungite.

Experţii spun este timpul ca autoritățile să stabilească niște standarde în domeniul de recrutare. Este timpul ca activitatea acestor agenții și agenți să fie controlată și reglementată, cu atât mai mult cu cât victimele neregulilor, cetățenii străini, se lovesc de bariera limbii și de cea a înțelegerii cadrului legislativ.

Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) argumentează că un străin trebuie să știe că principala lui obligație este de a rămâne pe teritoriul statului român atât timp cât i se permite prin viză sau prin permisul de şedere eliberate de către autorităţi. Conform legislației din România, solicitarea pentru obținerea avizului de angajare aparține angajatorului. Important este cât de de serioși sunt angajatorii în relațiile contractuale, adaugă reprezentanţii IGI. Oficialii de la IGI se delimitează de orice acţiuni necorespunzătoare şi ilegale, menţionând că atunci când situaţia a impus au fost sesizaţi procurorii cu privire la posibile infracţiuni de corupţie sau asimilate corupţiei, respectiv privind traficul de migranţi.

Între 2022 şi 2024 instituţia a făcut şase astfel de sesizări pentru posibile infracţiuni. Conducerea IGI şi ofiţerii Direcţiei Generale Anticorupţie au organizat permanent activităţi de consiliere şi de prevenţie a corupţiei, la nivelul tuturor structurilor subordonate, au amintit reprezentanţii Inspectoratului General pentru Imigrări.