Intrarea în ilegalitate a străinilor care ajung în România cu vize de muncă
Prezența muncitorilor asiatici a reprezentat în ultimele zile un motiv de dezbatere în spațiul media și de divizare a opiniei publice din România.

Iulia Hau, 10.09.2025, 14:45
Prezența muncitorilor asiatici a reprezentat în ultimele zile un motiv de dezbatere în spațiul media și de divizare a opiniei publice din România. Atacul xenofob stradal asupra unui livrator din Nepal a scos la iveală vulnerabilitățile acestor oameni care vin în număr tot mai mare să ocupe locurile de muncă pe care românii nu le vor sau preferă să le ocupe în țări din Occident. La o săptămână de la incident, Primăria Capitalei a aprobat, apoi a anulat în ultimul moment, un protest anti-migranți organizat de două formaţiuni de dreapta. În aceeași lună, Primăria Municipiului București a anunțat că retrage temporar din dezbaterea publică proiectul privind aprobarea Strategiei de Incluziune a Migranților din Capitală.
Un aspect esențial al situației muncitorilor asiatici rămâne, însă, complet în afara atenției publice: ajungerea lor în România în mod legal, cu vize de muncă, și intrarea în ilegalitate din motive aflate în afara controlului lor. Conform datelor oficiale colectate de la Biroul de Imigrări și Ministerul Muncii, între 2021 și 2024 au fost eliberate 250.000 de vize în scop de muncă. În aceeași perioadă, au fost eliberate permise de ședere temporară în scop de muncă pentru numai 138.000 de persoane, pentru ca, în noiembrie 2024, sub 100 de mii dintre acestea să mai fie valabile.
Pentru a ajunge în România, majoritatea asiaticilor iau împrumuturi de mii de euro pentru a plăti comisioanele agențiilor (atât din România, cât și din țările de origine), biletul de avion și taxele legate de viză. Totuși, mulți dintre ei își pierd dreptul de ședere în procese birocratice asupra cărora nu au niciun control.
Daniela Zaharia-Mănescu, avocată specializată pe migrație și trafic de persoane, spune că sunt situații în care, odată ajunși în România, străinilor li se cere să lucreze pe posturi total diferite decât cele pentru care au agreat să vină aici.
“Deci, i se schimbă felul muncii. Când vine pe teritoriul României descoperă că, de fapt, el trebuie să lucreze altceva, într-o altă locație și poate pe un cu totul alt salariu și poate și pe cu totul alte condiții de muncă și de cazare față de cum i s-a oferit și alt timp de muncă. Avem două ipoteze: acceptă în condițiile acelea sau, dacă nu acceptă în condițiile acelea, nu i se mai încheie contract de muncă. El trebuie, în perioada aceea, să își găsească un alt angajator — pentru ca acel angajator, în termenul care i-a rămas cetățeanului străin, să poată să obțină avizul de angajare”.
Termenul despre care vorbește specialista reprezintă valabilitatea vizei în scop de angajare cu care intră în țară: adică 90 de zile.
“Nu ai timp, pentru că sistemul și modalitatea în care se aplică pentru avizul de angajare este de durată. Și au fost mulți cetățeni care au rămas în felul acesta, fără să aibă vreo vină efectiv, în ședere ilegală, pentru că, trebuie să recunoaștem, ne este nouă greu, ca cetățeni români să ne găsim un loc de muncă, dar unui cetățean străin. Și să mai pui și în sarcina angajatorului să facă niște formalități în plus să obțină aviz de angajare”.
Aceasta este doar una dintre numeroasele situații în care cetățeni străini pot intra în ilegalitate. A doua situație comună de intrare în ilegalitate este schimbarea de angajator. Străinii nu doar că au dreptul să își schimbe angajatorul fără restricții după un an de muncă la prima companie pentru care lucrează, dar mulți sunt și nevoiți să o facă. Companiile pot intra în faliment, își pot pierde dreptul de a angaja străini sau, pur și simplu, pot decide că nu mai au nevoie de ei.
Schimbarea locului de muncă presupune, în primul rând, obținerea unui nou aviz de muncă de către un nou angajator, procedură complexă, care presupune o serie de condiții și acte eliberate și depuse în termen. Străinul are la dispoziție tot 90 de zile pentru a obține noul aviz. Deși nu are decât o minimă implicare și responsabilitate în acest proces, dacă dosarul este respins, el este singurul care suportă consecințele.
Avocata este de părere că sistemul nu le pune străinilor la dispoziție pârghii de apărare când vine vorba de pierderea statutului legal. Mulți ajung inclusiv victime ale traficului de persoane și a exploatării prin muncă fără să aibă la dispoziție consiliere juridică efectivă și calificată sau protecție din partea statului român.
Întrebată care ar fi posibile soluții la acest fenomen amplu și, totuși, trecut cu vederea, experta Daniela Zaharia-Mănescu răspunde:
“Deci nu știu, dacă ar fi să mă întrebați, aș merge în primul rând pe propuneri de modificări legislative. În expunerea de motive, clar, să menționăm care sunt problemele actuale, de ce este utilă modificarea așa, la ce ar ajuta, care sunt consecințele. Cert este că trebuie să existe această dorință, să se constate că acest fenomen există. În primul rând să realizăm, să conștientizăm că acest fenomen există. Nu putem să-l stopăm, clar, dar măcar să atenuăm cât putem consecințele negative, astfel încât să putem să-l ținem cumva în frâu și să oferim protecție cetățenilor străini”.
În 2024, Inspectoratul General pentru Imigrări a emis 2876 de decizii de returnare, un număr semnificativ mai mic decât în cei doi ani precedenți, marcați de eforturile de aderare a României la Spațiul Schengen: aproape 4000 în 2023 și 4316 în 2022. Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care Inspectoratul General pentru Imigrări constată şederea ilegală pe teritoriul României a străinului şi stabileşte obligaţia acestuia de returnare în ţara de origine, precum şi termenul pentru plecarea voluntară din România.