Surd în România

În România trăiesc aproximativ 30 de mii de surzi, care au tot dreptul să se integreze cu demnitate în viaţa școlară, profesională ori socială. Trec, însă, adesea, neobservați, pentru simplul motiv că nu ʺfac zgomotʺ.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Roxana Vasile, 11.05.2022, 15:15

În România trăiesc
aproximativ 30 de mii de surzi, care au tot dreptul să se integreze cu
demnitate în viaţa școlară, profesională ori socială. Trec, însă, adesea, neobservați,
pentru simplul motiv că nu ʺfac zgomotʺ. Nici
nu își pot exprima prin viu grai dorințele sau nemulțumirile.

Un sprijin
important le vine surzilor din partea celor care, precum Florica Iuhas, le
susţin cu fervoare cauza. Lector universitar dr. la Facultatea de Jurnalism şi
Ştiinţele Comunicării din cadrul Universității Bucureşti, Florica Iuhas ne
explică de ce, de pildă, numai 1% din surzi iau bacalaureatul la proba de limba
și literatura română:

ʺUna din marile probleme este că sistemul de
învățământ nu a fost adaptat nevoilor lor, pentru că ei gândesc și visează în
limba semnelor, dar sunt nevoiți să își dea bacalaureatul în limba română. Un
surd nu are în vocabular prepoziții, nu are timpuri verbale, nu are conjuncții,
el niciodată nu va înțelege diferența dintre prezent și mai mult ca perfect, de
exemplu, pentru că ei au o cultură vizuală, propria lor cultură. Or asta nu se
poate face, încă, înțeles la nivel de minister. Niciodată, un surd nu va
stăpâni bine normele gramaticale, pentru că sintaxa și topica frazei unui surd
este foarte diferită de topica limbii române. Un surd va spune ʺeu văzut fată
frumoasăʺ, nu ʺeu am văzut o fată frumoasăʺ sau ʺeu merg piață cumpăr
pătrunjelʺ. Eventual, adaugă la final ʺastăziʺ, ʺieriʺ sau ʺmâineʺ, dar tot
ʺplec piață mâineʺ vor spune sau ʺplec piață patru zile dupăʺ. Deci este
nevoie, practic, ca limba semnelor române să fie cea care primează în examenul
de bacalaureat. Surzii învață pe de rost texte la geografie, la istorie,
reușesc să își ia bacalaureatul la disciplinele teoretice – la matematică se
descurcă, unii dintre ei sunt it-iști de succes – dar la limba și literatura
română au mari probleme, pentru că mintea lor și limba lor nu sunt structurate după
gramatica limbii române pe care noi, auzitorii, o vorbim.ʺ

Cu alte cuvinte,actuala
lege a învățământului nu face distincție între auzitori și surzi, care sunt
supuși, cu toții, acelorași rigori de examinare. Ar trebui – spune Florica
Iuhas – ca examenul de bacalaureat la limba și literatura română să fie
înlocuit, pentru surzi, cu cel în limba maternă, care, în cazul lor, este limba
semnelor, iar examenul la română să aibă un grad mult mai mic de dificultate. În
același context, ar fi, totodată, nevoie de o catedră de sine stătătoare care
să pregătească profesori de limba semnelor pentru școlile speciale. Nu oricine
o știe o și poate preda! Este valabil pentru orice altă limbă!

Apoi, dacă
surzii se duc la un ghișeu, nu pot comunica cu angajații, la spital sau la
tribunal nu au cum să spună ce-i doare sau în ce mod au fost nedreptățiți.
Pentru aceasta, în primăvara lui 2020, în România a fost promulgată așa-zisa
lege Săftoiu, după numele fostei deputate Adriana Săftoiu, care a redactat-o și
promovat-o printre colegii din Parlament. Florica Iuhas spune, pe scurt, ce
stipulează actul normativ:

ʺLegea Săftoiu stipulează că toate
instituțiile statului român trebuie să pună la dispoziția unei persoane surde
interpret în limbajul mimico-gestual sau în limba semnelor române, pentru că
această lege a consfințit, practic, și existența acestei limbi ca limbă maternă
a persoanelor surde. Dacă un maghiar se duce la o instituție și poate comunica
cu o persoană vorbitoare de limba maghiară, să zicem în județele Covasna și
Harghita, în schimb, este imposibil ca o persoană surdă să comunice cu
autoritățile statului, pentru că nu există interpreți în instituțiile de stat.ʺ

Instituții care
au avut la dispoziție doi ani după intrarea în vigoare a legii, pentru a lua
toate măsurile, așa încât, din aprilie 2022, orice surd care intră într-o
instituție de stat să aibă interpret. Or, la ora actuală, în România sunt încă foarte
puțini interpreți în limba semnelor. De ce? Din nou, Florica Iuhas: ʺPentru că ei sunt descurajați
de incapacitatea instituțiilor de a-i remunera sau de a încheia contracte de
colaborare cu ei sau de a-i angaja. Deci, practic, nu s-a făcut nici măcar un
pas înainte și vă rog să vă uitați chiar la televizor: președintele țării care
a semnat această lege nu vine, în discursurile sale, alături de un interpret,
ceea ce nu este normal. În orice țară civilizată, alături de președinte, când
are un discurs către națiune, se află și un interpret, pentru că președintele
unei țări este președintele tuturor. Surdul ce să facă? Să citească pe buzele
președintelui ce spune? Legea spune că instituția trebuie să aibă interpret, nu
numai televiziunea.ʺ

Televiziuni
care, și ele, se confruntă cu aceeași problemă – numărul mic de interpreți. Ea
însăși interpret în limba semnelor, Florica Iuhas a decis să predea la
Facultatea de Jurnalism un curs pentru doritori. Este, însă, singurul, din țară.

ʺAm fost, de exemplu, solicitată de persoane
de la SMURD, care m-au rugat ʺînvață-ne și pe noi, că ne confruntăm cu situația
de a ne duce să ajutăm familii cu astfel de nevoi speciale și nu putem comunica
cu ei!ʺ. Și, atunci, mi-a venit ideea să fac acest curs la care permit accesul
oricui, nu numai al studenților Universității din București, tocmai din nevoia
de a-i ajuta și pe auzitori să se facă înțeleși de către surzi, pentru că nu
știi cu cine interacționezi.ʺ

E o
nedreptate revoltătoare în România și nedreptatea aceasta durează de ani de
zile, în condițiile în care 48 de țări au recunoscut de zeci de ani limba
semnelor ca limbă maternă pentru cetățenii lor surzi – declara fosta deputată
Adriana Săftoiu. Limbă în continuă evoluție, limba semnelor române are doar 8
mii de semne, față de cele 38 de mii ale limbii semnelor franceze sau cele 50
de mii ale limbii semnelor germane. Din păcate, în România nu a existat nici măcar
preocuparea de a dezvolta această limbă specială, de a o îmbogăți. Nu există un
institut sau un departament care să studieze semnele române.

ʺDar surzii există printre noi și au și ei nevoie să comunice, au nevoie
să își dezvolte această limbă. Sper ca România să înțeleagă importanța
integrării acestor persoane în marea masă a românității și să facă eforturi
pentru a dezvolta și această limbă și a integra persoanele surde.ʺ – conchide
Florica Iuhas, lector universitar dr. la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele
Comunicării din cadrul Universității Bucureşti, o voce a surzilor din România.