Proiecte strategice europene în România: beneficii economice sau risc ecologic?

Uniunea Europeană vrea ca, până în 2030, să diminueze cu 30% importurile din afara UE de minerale critice.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Iulia Hau, 01.04.2026, 15:17

În 2025, Comisia Europeană a publicat lista celor 47 de proiecte strategice incluse în Actul privind materiile prime critice. Inițiativa își propune să reducă dependența Europei de materialele strategice, în special de cele importate din China. Uniunea Europeană vrea ca, până în 2030, să diminueze cu 30% importurile din afara UE de astfel de minerale critice.

Trei dintre aceste proiecte urmează să fie dezvoltate în vestul României. Vorbim despre investiții de 615 milioane de euro pentru exploatarea a trei materii prime: grafit, la Baia de Fier, în județul Gorj, de către o companie românească; magneziu, la Budureasa, în Hunedoara, printr-o companie americană; și cupru, la Rovina, în județul Hunedoara, printr-o companie canadiană.

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, spune că aceste materii prime sunt folosite într-o gamă largă de domenii: aerospațială și aeronautică, electricitate, echipamente medicale, baterii pentru panouri solare și laptopuri. De asemenea, se folosesc în comunicațiile mobile, GPS, internet, fibră optică, precum și în sisteme de automatizare și componente electronice și, mai ales, în industria de apărare.

Zăcământul de minereu de cupru de la Rovina este considerat al doilea cel mai mare din Europa, cu o valoare estimată la aproximativ 300 de milioane de euro. Este însă și unul dintre cele mai controversate proiecte miniere din țară, criticat vehement de organizațiile de mediu. În 2024, activiștii au obținut în instanță mai multe hotărâri favorabile, prin care au fost oprite anumite investiții. Printre criticile aduse se numără impactul socio-ecologic asupra comunităților din Rovina. Alte întrebări ridicate de asociații precum Ecou Rovina Bucureșci și Declic țin de fezabilitatea financiară a proiectului: concentraţia minereului de cupru este considerată de grad redus sau foarte redus, ceea ce pune sub semnul întrebării rentabilitatea exploatării.

Roxana Pecea, coordonatoare a campaniilor Declic și cercetător asociat în cadrul organizației Mining Watch Romania declară:

“În ceea ce privește exploatarea de cupru în România, noi avem deja, în prezent, o exploatare funcțională, cea de la Roșia Poieni, care este celebră aici în România, pentru că… cred că, foarte multă lume a văzut fotografiile cu acea carieră oribilă care coboară sute de metri în interiorul pământului și mai ales cu iazul de decantare de la Geamăna, care a înghițit de-a lungul anilor un sat și acum, mult mai recent, o biserică. Și sunt acele fotografii cu impact foarte puternic pentru că arată în întreaga ei amploare o carieră de cupru ajunsă la maturitate și efectele pe termen lung, pentru că acel iaz de decantare conține substanțe toxice și va fi acolo pentru sute de ani”.

Experta ridică și o altă problemă importantă. Susține că orice proiect de extragere, atât în România, cât și în Europa, va trebui să țină cont de piața liberă pentru că, susține Pecea, minereurile care se extrag în prezent în Romania ajung, ca material finit, să fie cumpărate de China – nu de România sau de un alt stat european.

“Deci asta cred că este extrem de important, un lucru despre care nu se vorbește în mod convenabil, nici la nivel de România — de autorități, dar nici la nivel de Uniunea Europeană. Și orice proiect care se va face pentru minerale în România sau Europa va trebui să țină cont de piața liberă. Și nu avem nicio certitudine, dar absolut niciuna, ba dimpotrivă, avem un exemplu concret, care ne spune cu totul altceva: că aceste minerale sunt destinate cumpărătorului care oferă mai mult. Și cred că acesta-i contextul mare în care trebuie purtată discuția”.

Reprezentanții companiei miniere spun că proiectul va aduce locuri de muncă stabile și că impactul asupra mediului va fi redus. Ei promit că exploatarea de la Rovina nu va folosi cianuri și că zona va fi refăcută pe măsură ce avansează lucrările. Roxana Pecea are, însă, o altă perspectivă:

“Rovina, în sine, are o tradiție veche, întreruptă de cel puțin 30-40 de ani, de minerit. Dar minerit în cariere de subteran, adică în momentul de față tu nu ai acolo parte de poluare istorică sau alte lucruri specifice unei zone miniere. Așa că este o zonă acoperită de pășuni, de păduri. Este chiar un rezervor de viață sălbatică — un sanctuar de viață sălbatică în Munții Apuseni. Transformarea lui într-o carieră de suprafață va avea repercusiuni pe termen foarte lung asupra economiei locale și nu mai spun de problemele de mediu pe care le-ar genera”.

Articole de specialitate arată că, în toată Europa, mai multe proiecte miniere considerate strategice pentru tranziția verde se lovesc de rezistență locală, procese și campanii ale ONG-urilor de mediu. Acestea denunță impactul asupra apei, biodiversității, terenurilor agricole, dar și faptul că astfel de proiecte beneficiază de tratament preferențial la nivel de avize. Printre exemple se numără două mine de litiu din Portugalia, una din Cehia, o mină din Serbia și proiectul Sakatti din Finlanda, unde se urmărește exploatarea de nichel, cupru și metale din grupa platinei.

Și la Rovina, comunitatea este împărțită. O parte dintre localnici sunt dispuși să își vândă terenurile pentru a permite dezvoltarea carierei și extragerea a 650 de mii de tone de cupru și peste 300 de tone de aur, conform estimărilor companiei. Alții refuză să plece și se opun proiectului.