Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe – „Odiseea străinului”
În urmă cu 10 ani, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj lansa Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe, cu scopul de a prezenta publicului şi specialiştilor unele dintre cele mai noi tendinţe din teatrul mondial.
Luana Pleşea, 24.12.2016, 10:38
În urmă cu 10 ani, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj lansa Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe, cu scopul de a prezenta publicului şi specialiştilor unele dintre cele mai noi tendinţe din teatrul mondial. Organizat o dată la doi ani, deci ajuns la a cincea ediţie, festivalul reuşeşte să se situeze printre cele mai importante din România.
Regizorul Gabor Tompa, directorul Teatrului Maghiar din Cluj, despre impactul Festivalului Interferenţe asupra comunităţii locale: „În urmă cu 10 ani, nu era teatru internaţional la Cluj. În afară de câteva spectacole venite din ţări vecine, acest fenomen nu a existat. Publicul clujean, în general, a fost un public foarte conservator, care voia, pe de o parte, să vadă „marile drame naţionale”, pe de altă parte, genurile de teatru de divertisment, de la operetă până la comediile muzicale sau piesele populare. Asta revendicau. Odată confruntaţi cu fenomenele teatrului european şi mondial, cred că lucrurile s-au mai schimbat. Acum, faptul că teatrul internaţional este prezent la Cluj este un lucru firesc. S-au mai născut şi alte festivaluri care îmbogăţesc paleta teatrală clujeană, care ne inspiră şi ne îndeamnă să ne autodefinim continuu, ca festivalul să îşi păstreze un profil aparte, dar care este deschis tuturor tendinţelor. Şi atunci, cred că cel mai important impact este faptul că, în timpul şi chiar şi după încheierea festivalului, se discută, se creează dispute, dialoguri, evocări, amintiri… Cred că cel mai important lucru e această întâlnire a oamenilor, pentru că, fără dialogul direct, nu putem soluţiona nimic. Teatrul ne poate ajuta să scăpăm de prejudecăţi. Ieşim de la teatru şi spunem
Cele 22 de spectacole invitate la ediţia 2016 a festivalului au abordat, din diverse perspective, tema propusă anul acesta: „Odiseea străinului”. „Breaking the waves”, o producţie a Teatrului Maghiar din Cluj, în regia lui Tom Dugdale, din SUA, are la bază scenariul celebrului film cu acelaşi titlu, regizat de Lars von Trier în 1996. Dacă la început străinul este Jan, nou venit într-o micuţă comunitate scoţiană, treptat Bess, membră a acelei comunităţi, devine străina, şi acest lucru se întâmplă din dragoste, naivitate şi credinţă. Bess este interpretată de Anikó Pethő, care a câştigat pentru acest rol premiul pentru interpretare feminină la Festivalul Teatrelor Maghiare din Kisvárda. Anikó Pethő declară că speră că a reuşit să adauge ceva din ea personajului Bess: „Bess are o credinţă foarte puternică. Ea crede foarte serios că nu are altă posibilitate şi se salvează în felul ei. Mi-e foarte drag personajul şi e foarte personal. Am găsit multe puncte comune între Anikó şi Bess şi e greu după spectacol. Ies de pe scenă, dar nu pot să ies imediat din personaj. E interesant, pentru că noi suntem preocupaţi cum să intrăm într-un rol, dar nimeni nu spune cum să ieşi. Ce am în comun cu Bess este credinţa. Şi nu mă gândesc la religie, ci credinţa în dragoste, într-o relaţie cu cineva… Asta are o forţă enormă pentru mine. Credinţa este ceva foarte personal pentru mine şi, înainte de spectacolul „Breaking the waves” nu m-am gândit la posibilitatea de a comunica cu Dumnezeu, cum face Bess, pentru că mi se pare puţin schizofrenic. Deci, mi-am pus întrebarea asta, dacă poate exista comunicarea cu divinitatea. Şi altă întrebare: dacă dragostea chiar poate fi aşa de puternică şi de serioasă încât ea moare ca să îl salveze pe Jan”.
Invitat la Interferenţe a fost şi „Omul cel bun din Seciuan”, o producţie a Teatrului Bulandra, în regia lui Andrei Şerban, care a avut patru nominalizări la Premiile UNITER şi un câştigător, Vlad Ivanov, la categoria Cel mai bun actor în rol principal. Vlad Ivanov, despre propunerea regizorală inedită, ce a provocat chiar controverse printre oamenii de teatru şi spectatori: „Ţin minte că Andrei Şerban tatona stilul în care să fie piesa. Şi nu ne puneam de acord. La un moment dat, a fost foarte decis să meargă pe ceva oarecum absurd din punctul de vedere al spectatorului, şi anume, ca actorul să se uite direct spre public, foarte rar spre partener şi doar atunci când regizorul indica asta. Practic stai de vorbă, dar nu te uiţi la partener, te uiţi în faţă. Prin asta a vrut să scoată în evidenţă mesajul piesei lui Brecht. Piesa are trimiteri foarte clare spre ceea ce se întâmplă în ziua de azi. Andrei Şerban, fiind plecat, este foarte conectat la tot ceea ce se întâmplă în România. Şi, în general, asta se întâmplă cu toţi artiştii care sunt plecaţi. Şi, de fiecare dată când vin în România şi au ocazia să îndrepte printr-un act artistic ceea ce se întâmplă rău la noi, o fac. Asta a făcut şi Andrei. A pus în această piesă toate părerile, ideile de schimbare care vizează societatea românească de astăzi”.
În opinia lui Vlad Ivanov, personajul principal din piesă reflectă cel mai bine tema festivalului, „Odiseea străinului”: „Shen Te se transformă în Shui Ta tocmai pentru a reuşi să existe, să trăiască normal într-o societate bolnavă. Ea se dedublează, se înstrăinează de sufletul ei, de ceea ce este cu adevărat, intră într-un alt personaj ca să poată să îşi salveze copilul, să îşi salveze existenţa. Ea nu poate să trăiască aşa cum începe, cu toţi acei oameni care vin în casă, îi invadează universul. Şi atunci recurge la această metodă de dedublare, jucând un alt personaj, ca să poată duce până la capăt ceea ce simte. Nu reuşeşte. În final, ea se dezbracă de haina celui de-al doilea personaj şi spune clar de ce a făcut lucrul acesta, într-un monolog foarte frumos. Şi zeii îşi văd opera împlinită. Au veni pe pământ şi au găsit un om bun”.
A cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Interferenţe s-a adresat unui public care devine din ce în ce mai larg, spune directorul Gabor Tompa: „În primul rând, festivalul doreşte să fie, aşa cum a fost încă de la început, festivalul tuturor clujenilor. Este o ocazie ca la acest festival să se întâlnească acele comunităţi care, de regulă, în Cluj sunt separate. Este un fenomen care se întâmplă şi despre care nu se vorbeşte destul: izolarea sau separarea comunităţilor, nu neapărat etnice, ci şi culturale, diferitele generaţii, pături sociale. Cred că acest lucru este boala cronică a Clujului. Apoi, sigur, festivalul este şi al oamenilor de teatru – invitaţi din ţară şi străini, artişti care vin cu spectacole şi doresc să mai vadă şi celelalte spectacole prezentate în festival. De asemenea, am încercat să avem grijă ca fiecare spectacol prezent aici să poată fi văzut, să nu existe suprapuneri în program. Nu dorim să devenim un festival supradimensionat, în care lumea trebuie să aleagă şi apoi să regrete că s-a dus la un spectacol şi nu la altul. Deci, festivalul rămâne deschis tuturor”.
