Arhitectul Cristofi Cerchez

Iniţiat spre sfârşitul secolului al XIX-lea de către arhitectul Ion Mincu.

Christine Leșcu, 23.01.2022, 10:58

Iniţiat spre sfârşitul secolului al XIX-lea de către
arhitectul Ion Mincu, stitul arhitectural neoromânesc sau naţional îmbina
elemente de arhitectură ţărănească şi brâncovenească într-o combinaţie nouă
care a fost rapid adoptată şi adaptată de mare a arhitecţilor care au creat la
începutul secolului XX. Bucureştiul, în special, dar şi multe alte oraşe din
fostul principat al Ţării Româneşti, stau şi azi mărturie despre modul în care
s-a extins stilul naţional. Iar unul dintre exponenţii principali a fost
arhitectul Cristofi Cerchez a cărui biografie ne-o detaliază acum Oana
Marinache, istoric de artă.

Cristofi Cerchez, pe numele lui din actele
de stare civilă se numea Hristea, s-a născut în iulie 1872 într-o familie
extrem de numeroasă. Se pare că au fost 18 copii, dar, din păcate, bolile și
condițiile grele de viață din secolul al XIX lea au curmat viața multor membri
ai familiei şi practic ajung la maturitate trei băieți și trei fete. Totuși, a
fost o familie cu anumite posibilități financiare. Tatăl lor era un
administrator al moșiilor marilor boieri și au călătorit foarte mult.

Practic
Cristofi a avut posibilitatea încă din adolescență de a se inspira din orașele
vizitate, din locurile cu arhitectură vernaculară. El urmează inițial Şcoala de
șosele și poduri din țara noastră care, la momentul respectiv, era de altfel
singura școală superioară de învățământ tehnic. Mai târziu a beneficiat de o
bursă privată din partea văduvei doctorului chirurg Turnescu și pleacă la
Milano.

Acolo are șansa să urmeze Politehnica, secția de arhitectură civilă, să
se specializeze. Se pregătește și din punct de vedere artistic, astfel încât
acolo, la Milano, se găsesc toate premisele formării sale și a activității de
mai târziu. A trecut printr-un parcurs educaţional cu totul diferit de cel al
colegilor săi. Marea majoritate a tinerilor români mergeau la Paris la Şcoala
de Belle Arte, dar Cerchez, de la început a fost iinfluențat de arhitectul Ion
Mincu, părintele stilului neoromânesc. Chiar dacă era o diferență de 20 de ani
între ei, Cristofi Cerchez urmărește construcția Şcolii Centrale de Fete din
Bucureşti și primele sale lucrări, primele creații proprii sunt în stil
neoromânesc, foarte apropriat de al lui Mincu.

Astăzi, Cristofi Cerchez e considerat unul dintre
principalii exponenți ai stilului naţional în oraşele de provincie, el dând
tonul arhitecturii specifice din târgurile de secol XIX dominate de pătura de
mijloc a comercianţilor sau a negustorilor. Unii dintre aceştia au fost
clienţii lui Cerchez, iar casele lor rezistă şi azi, după cum aflăm de la Oana
Marinache, istoric de artă.

Din punct de vedere profesional Cristofi Cerchez
se remarcă întâi în orașele pe unde studiase sau pe unde lucrase: în Câmpulung
Muscel, în Alexandria şi în Constanța unde pentru un interval de timp este
activ în serviciul tehnic al Primăriei Constanței. Abia către 1904-1905 este
prezent la București cu una dintre cele mai importante comenzi din cariera lui
și una dintre cele mai cunoscute vile bucureștene: cea a doctorului Nicolae
Minovici sau Vila cu clopoței de la șosea.

Este o comandă care, de fapt, îi va
deschide posibilitatea să participe mai târziu în mod constant la programul de
arhitectură sanitar. Lui Cerchez îi datorăm sediul Societății de Salvare care
s-a aflat pe cheiul Dâmboviței, din păcate o clădire care a fost bombardată în
al Doilea Război Mondial și nu o mai avem astăzi în picioare. De asemenea, el a
proiectat și clădiri ale laboratoarelor Institutului de Medicină Legală unde
frații Minovici erau foarte activi în calitate de directori. Sunt și alte
clădiri. Aș aminti, de exemplu, Maternitatea Polizu din Bucureşti, cunoscută
marii majorități a publicului bucureștean, şi pe care am putea să o integrăm
tot în acest program de arhitectură spitalicească.

În zona muntoasă şi subcarpatică,
arhitectul Cerchez şi-a pus, de asemenea, amprenta. Oana Marinache.

În Vălenii de Munte, Cristofi Cerchez este activ spre finalul carierei
sale. Imediat după marele cutremur din 1940, este implicat în restaurarea unor
edificii religioase, a bisericilor afectate de cutremur, dar, de asemenea, este
chemat să realizeze și sediul Băncii Comerțului din Văleni și casa directorului
de acolo. Asta se întâmpat în perioada 1941-1942.Practic activitatea sa se
întinde de la sfârșitul secolului al XIX-lea până către 1945. (…) Ultimii zece
ani din viață nu pare să fi lucrat, s-a retras din breaslă și a avut de îndurat
destul de multe neplăceri și financiare, pierzându-şi proprietățile pe fondul
naționalizării. Dar, totuși, lasă în urmă o carieră de de mai bine de 45 de
ani.

Arhitectul Cristofi Cerchez a murit
acum 67 de ani, pe 15 ianuarie 1955.