Alburnus Maior, Roșia Montană

Alburnus Maior, astăzi Roșia Montană, este cel mai amplu complex minier roman din lume, ascuns în Munții Apuseni, în vestul Transilvaniei — un sit inclus în patrimoniul UNESCO, dar și pe lista celor aflate în pericol, după decenii de dispute între exploatarea aurului și conservarea istoriei.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ion Puican, 04.10.2026, 17:03

Alburnus Maior este numele antic roman al localității Roșia Montană, aflată în centrul României, în regiunea istorică a Transilvaniei, în Munții Apuseni, din județul Alba. Situl este considerat cel mai vast și mai complex ansamblu de exploatare minieră romană din lume, cu peste 80 de kilometri de galerii săpate de-a lungul timpului, dintre care aproximativ 7 kilometri datează chiar din antichitate. Localitatea este atestată documentar la 6 februarie 131 d.Hr., pe o tăbliță cerată, în timpul domniei împăratului Traian, care a adus aici coloniști pentru a exploata aurul regiunii. Romanii au folosit tehnici avansate pentru epoca lor — ciocane de bronz, dălți de fier și instalații hidraulice — iar arheologii au descoperit locuințe, necropole, unelte miniere și zeci de tăblițe cerate cu documente legale romane: contracte, testamente și reguli comerciale, oferind o imagine rară asupra vieții cotidiene din Dacia romană.

Despre Alburnus Maior ne vorbește Mihaela Simion, arheolog, Director adjunct interimar al Muzeului Național de Istorie a României:
„Roșia Montană e un loc celebru. Dincolo de lucrurile legate de frământările sociale din ultima vreme și de modul în care o întreagă comunitate s-a mobilizat pentru protejarea acestui loc, celebritatea anticului Alburnus Maior e mult mai veche. Locul își datorează inițial celebritatea pentru că este locul de descoperire, cândva, la sfârșitul secolului XVIII, prima jumătate a secolului XIX, este locul de descoperire a unor artefacte absolut excepționale: tăblițele cerate de la Alburnus Maior. Ele sunt între 25 și 27. Au fost descoperite în această perioadă dar nu într-un singur loc. O parte dintre ele sunt în masivul Cârnic, o parte în masivul Letin Cătălina Monulești, o parte în Orlea. Despre ce e vorba? Tăblițele cerate de la Alburnus Maior sunt niște documente absolut spectaculoase, care stau la baza, dacă vreți, a înțelegerii în acest moment, a dreptului roman aplicat.

Ce sunt ele? Sunt, unele sunt contracte de muncă, altele sunt contracte de împrumut de la bancheri, altele sunt procese verbale, altele sunt contracte de vânzare-cumpărare de bunuri, adică de sclavi, și tot așa. Altele sunt efectiv un soi de proces verbal din care am aflat cam cât de scumpă era viața la Alburnus Maior acu 2000 de ani. Unde se află ele acum? Două sunt la Muzeul Național, mai sunt la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, la Biblioteca Batthyaneum, dar o parte din ele sunt la modă Magyar Nemzeti Múzeum, la Budapesta și la Viena, pentru că astea au fost condițiile istorice. În momentul în care ele au fost descoperite, actuala localitate Roșia Montană nu făcea parte din statul român. Dar ele sunt publicate. Știm ce scrie în ele, avem o imagine de ansamblu.

Ce a fost Roșia Montană, Alburnus Maior? Multă vreme s-a crezut că sub toponimul ăsta de Alburnus Maior se ascunde un sit minier pur și simplu, o zonă de exploatare a metalelor prețioase în vremea romanilor. Astăzi suntem, după aproape 20 de ani de cercetare, cu rezultate absolut excepționale. Pentru mine a fost o mare școală de arheologie, de a face parte din această echipă care a avut privilegiul, dacă vreți, chiar dacă a fost foarte greu să lucrăm acolo o perioadă îndelungată de timp. Sigur că cercetarea s-a făcut în momentul în care o companie minieră dorea să exploateze zăcămintele de aur de acolo. Și conform legislației din România a fost obligată să plătească ample cercetări de arheologie preventivă pentru a vedea cu ce ne confruntăm în condițiile în care investiția s-ar fi făcut. Surpriza a fost foarte mare, pentru că încărcătura arheologică a fost deosebit de interesantă atât la suprafață, cât și subteran. Iar în momentul ăsta putem spune o serie de povești despre Roșia Montană și putem citi altfel aceste tăblițe cerate.”

Arheologul Mihaela Simion de la MNIR ne dă câteva exemple despre aceste remarcabile artefacte antice, tăblițele cerate de la Alburnus Maior:
„De exemplu: două tăblițe cerate. O dată cea mai timpurie tăbliță cerată, datată în timpul împăratului Hadrian, cea de la 6 februarie, așa-numitul act de naștere al Roșiei Montane. Și încă una, de altfel, mult mai dragă mie, pentru că este de o modernitate extraordinară, cel mai vechi contract de muncă integral păstrat din antichitate până acum. Este un contract între niște personaje care vin din zona illyro-dalmatină sau zona de limbă greacă, se duc la Roșia Montană, își închiriază forța de muncă unui arendaș de mină și în contract sunt stipulate toate condițiile în care se încheia acest contract: simbria, orele de odihnă. Este de o modernitate, inclusiv cazurile de forță majoră. Și contractul este scris tot de un așa numit „jurist scriitor”, pentru că știința de carte în antichitate nu era chiar pentru toată lumea. Ca atare, pe lângă cei care lucrau acolo, s-a dezvoltat o adevărată industrie de prestatori de așa-numiții juriști scriitori. Și s-a pus problema ce e cu tăblițele astea, de ce tot le găsim în mină? Inițial, ideea era că au fost puse la adăpost acolo, datorită unui moment de profundă tulburare prin care trece provincia Dacia, așa-numitele războaie marcomanice. Dar, de fapt, credința mea după studiu: cred că sunt pur și simplu un soi de arhive notariale…”

În finalul discuției noastre, arheologul Mihaela Simion, Director adjunct interimar al MNIR, ne dezvăluie o posibilă succesiune de fapte și date despre ce a fost în Roșia Montană în urmă cu aproape 2000 de ani:
„Ce s-a întâmplat la Roșia Montană? Eu nu știu dacă au fost a doua zi după cucerirea Daciei. Și nu e o licență poetică aici. La 11 august 106 este o diplomă militară descoperită la Porolissum, din care aflăm că Dacia este o provincie pacificată. Ce înseamnă provincie pacificată? Nu se mai desfășoară nicio operațiune și atunci, fiind pace, împăratul face lăsări la vatră din trupe. Deci e liniște și pace în Dacia, în august 106. Eu nu știu dacă au fost în august la Roșia Montană romanii, dar în septembrie sigur erau. Vin direct cu o forță extraordinară, aducând coloniști ex todo orbe romana (din toată lumea romană) și încep o exploatare într-o manieră absolut impresionantă. Lucrările din subteran arată o forță și o capabilitate inginerească extraordinară. … Au galerii de cercetare, au galerii de exploatare. Exploatează la fel boom-ul demografic. Sunt cel puțin 8 așezări. De aia zic, Alburnus Maior e o localitate, este o regiune, e o lume absolut fabuloasă.”

Ca urmare a valorii sale istorice unice, Roșia Montană a fost inclusă, la 27 iulie 2021, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO — dar, în același timp, și pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, din cauza riscurilor legate atât de posibila exploatare minieră, cât și de nevoia urgentă de conservare a galeriilor romane. Astăzi, Roșia Montană încearcă să își construiască un viitor bazat pe turismul istoric și ecologic, valorificând galeriile romane și peisajul din inima Munților Apuseni.