Fotograful Stelian Petrescu

În România, fotografia a fost adusă din Occident de străinii care s-au stabilit aici și a devenit populară destul de repede.

Steliu Lambru, 11.09.2022, 14:26

În
România, fotografia a fost adusă din Occident de străinii care s-au stabilit
aici și a devenit populară destul de repede. După anii 1850, practic piața
românească de fotografie explodează, în fiecare oraș important apărând
studiouri fotografice cu o clientelă dornică să beneficieze de noile servicii.
Fotografi străini au scris istorie în România și au lăsat importante surse documentare
despre cum arătau orașele și oamenii din acele vremuri. Carol Popp de Szathmary,
Franz Mandy, Franz Duschek, Adolphe A. Chevallier, dar și români ca Ioan
Spirescu și Iosif Berman sunt câțiva din cei cărora istoria românească a
fotografiei le datorează începuturile.

Unul
dintre fotografii români cei mai prolifici care au lăsat în urmă foarte multe
clișee fotografice și fotografii a fost Stelian Petrescu. S-a născut la Giurgiu
în 1874 într-o familie înstărită și a murit pe 23 iulie 1947 la București. Petrescu
urmează studii în profilul real, fiind atras de științe din școala elementară.
Merge la București la Facultatea de Științe Fizico-Chimice și este numit
profesor la liceul Gheorghe Șincai. După câțiva ani, pleacă în Germania unde
absolvă a doua facultate cu specializarea geodezie și se întoarce în România în
1901. A revenit la catedră și a început să predea la Școala Superioară de
Meserii de la Iași. În anul 1909 se angajează ca inginer la CFR unde va rămâne
până la pensionarea din 1930. Nu își va abandona meseria de profesor și, în
paralel, va preda științe la București.

Unul
dintre marile evenimente ale începutului de secol 20 a fost expoziția jubiliară
din 1906 de la București. Ea era menită să omagieze cei 40 de ani de domnie ai
lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, începută în 1866. Imaginată după
tipicul francez și beneficiind de atenția tuturor instituțiilor interne și de
prezență internațională, expoziția a fost ocazia pentru fotografi de a căpăta
vizibilitate. Au participat nume sonore ca Franz Mandy, Adolf Klingsberg,
proprietarul celebrului atelier foto Julietta din București, Alexandru
Antoniu, dar și nume mai puțin cunoscute precum Marco Klein, proprietarul unui
atelier foto la Brăila. Petrescu participă și el și este chiar premiat cu
premiul I și medalia de aur. Istoricul
Adriana Dumitran de la Biblioteca Națională a României a documentat pasiunea fotografică
a lui Stelian Petrescu și prezența sa la expoziția jubiliară din 1906. Activitatea fotografică și-a început-o destul de devreme. I-a apărut
un articol în 1895 în Revista științifică, ulterior el continuând să
fotografieze în toată perioada studenției. Prima mare prezență expozițională pe
care a avut-o a fost în 1906 la Expoziția Generală Română unde a expus din
partea Casei Școalelor. Prezența lui a fost semnalată și de presă. A expus
fotografii cu tematică militară, peisaje din România, portrete, studii de
expresii, animale. A avut o expoziție destul de mare, nu știm exact câte
obiecte a expus.

Stelian
Petrescu devine cunoscut și apreciat. I se caută colaborarea și își diversifică
preocupările în care își putea aplica cunoștințele foto. Adriana Dumitran, A început colaborarea cu
Comisiunea Monumentelor Istorice. În 1908 când s-a landat Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, el a publicat cel puțin până la primul război mondial,
în mai multe numere, până în 1912. A colaborat foarte mult cu arhitectul
Nicolae Ghica-Budești și a ilustrat mai multe volume. În 1909 a ilustrat un
volum cu obiecte bisericești de la mănăstirea Probota, în 1909 a ilustrat un
volum cu obiecte bisericești de la mănăstirile Neamț și Secu. Una dintre cele
mai interesante contribuții ale lui este cea din 1910 a fost fotografierea
tablourilor lui Nicolae Grigorescu care au ilustrat monografia lui Alexandru
Vlahuță dedicată pictorului.

Stelian
Petrescu a rămas însă și un om de știință și aceasta s-a putut vedea în noua
orientare a sa în fotografie. Adriana Dumitran cu detalii. Pasiunea lui pentru căile ferate s-a îmbinat cu fotografia.
În 1913 editează o călăuză a Căilor Ferate Române, un fel de ghid vizual. La
momentul respectiv, România avea 3500 de kilometri de cale ferată care
străbăteau întreaga țară. El a parcurs aceste distanțe, a făcut fotografii, a
ilustrat ghidul cu fotografii și la fiecare nod important de cale ferată a
prezentat obiective istorice culturale și de interes. În această călăuză sunt
mai mult de 350 de fotografii.

A continuat să fotografieze evenimente
publice. Pe 16 octombrie 1922 a imortalizat trecerea pe la Arcul de Triumf a
regilor Ferdinand și Maria, a cortegiului regal și a cortegiului istoric. După anul
1930, după pensionare, a fotografiat și publicat în reviste tehnice. Trece la
un stil modernist, cu interioare din hale de construcții de cale ferată,
imortalizează segmente de motoare, rulmenți și alte subansamble folosite pentru
calea ferată. Fotografiază Uzinele Malaxa și editează un album cu produsele de
material rulant de acolo. Este considerat un fotograf de nișă, fotografiile sale
fiind de o mare valoare documentară cu privile la istoria industriei române.