Medicina legală în România
Medicina legală este acea ramură a medicinei care face ca adevărul să fie mai ușor de găsit și ca legea să se aplice drept.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Steliu Lambru, 27.09.2026, 11:30
Medicina legală este acea ramură a medicinei care face ca adevărul să fie mai ușor de găsit și ca legea să se aplice drept. Medicina legală din România își începe istoria instituțională în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după formarea statului din 1859 și odată cu formarea specialiștilor la instituții de învățământ superior din Occident. În istoria medicinei legale române sunt mai multe nume care trebuie reținute, cele ale fraților Mina și Nicolae Minovici fiind obligatorii. Cei doi au scris pagini de adevărat eroism medical, ei beneficiind de tot respectul contemporanilor și al posterității. Anul 1892 este cel care consemnează înființarea primului institut de medicină legală la București.
Frații Minovici erau etnici aromâni, născuți în Macedonia de Nord de azi, și proveneau dintr-o familie bogată. Toți cei trei frați se nasc în România, primii doi, Mina în 1858 și Ștefan în 1867, la Brăila, iar cel de-al treilea, Nicolae în 1868, la Râmnicu Sărat. Toți trei au făcut studii medicale, dar numai primul și al treilea s-au dedicat medicinei legale. Mina Minovici, cel mai vârstnic, s-a specializat în toxicologie și a devenit asistentul lui Carol Davila la Școala de Medicină și Farmacie, fondată chiar de Davila.
Medicul Octavian Buda este psihiatru la Institutul de Medicină Legală ”Mina Minovici” din București și profesor de istoria medicinei la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București. De la el am aflat detalii despre relația care s-a construit între Mina Minovici și Carol Davila. ”O amintire tare simpatică o are Mina Minovici despre Carol Davila, care făcea inclusiv experimente biochimice, și explica diversele reacții chimice care se produceau. Una dintre provocările toxicologiei secolului XIX, ca și astăzi, este identificarea substanțelor care produc otrăviri, atunci când medicul face autopsia unui cadavru. Și, la un moment dat, Davila voia să arate că, de exemplu, cerneala tipografică nu este afectată de gazul de clor. Scoate ziarul Românul, îl bagă în balonul de clor, și atunci francezul Carol Davila le spune: Domnilor, aveți aici dovada că românul nici în clor nu piere! Carol Davila era un tip mai direct, mai coleric, chiar un pic agresiv, și a reușit să pună la punct, într-o primă fază, un fel de școală postliceală de medicină.”
Deși vindecătorii și medicii au fost importanți în orice tip de societate umană, importanța medicilor într-o Românie în dezvoltare devenea și mai mare. Medicii legiști, la rândul lor, deveneau foarte importanți în arhitectura statului și în deciziile care se luau. Octavian Buda. ”Un aspect foarte important este legat de felul în care se iau, la nivelul urban, măsuri de natură sanitară. Adică medicii legiști contribuie la politicile sanitare din oraș și sigur că sunt foarte respectați, au un cuvânt de spus inclusiv în aspecte care țin de apariția unor epidemii pe plan local. Holera, de exemplu, a fost o mare problemă pentru patologia de atunci și sigur că medicii legiști au avut un rol de jucat.”
Mina Minovici revine în România unde găsește o atmosferă de emulație și un teren propice pentru disciplina sa. Octavian Buda. ”Pe Minovici l-a interesat, de exemplu, problema identificării unor substanțe care produc otrăviri și morți suspecte. Practic, el deja în 1886-87, are deja o pregătire care îl ajută să vină după aceea la București și să ceară, cu o oarecare insistență, înființarea unui institut medico-legal. Autopsii se făceau în București, se făceau la Spitalul Colțea, se făceau la Spitalul Brâncovenesc. Doi foarte serioși și distinși domni erau Alexandru Suțu, care era din familia domnitorilor fanarioți, care și el avea pregătire în medicină legală și în psihiatrie, și un bulgar, Gheorghe Atanasovici. Și el a predat medicina legală la București, după care s-a dus la Sofia și a avut și funcții politice importante. A fost un personaj foarte cunoscut și foarte respectat în Bulgaria, dar el a predat, interesant, mai întâi medicina legală la București.”
Cel de-ala treilea Minovici, Nicolae, a rămas celebru și pentru experimentul de autospânzurare la care s-a supus. Octavian Buda. ”Există aspecte neurologice care țin de privarea creierului de oxigen în momentul strangulării. Pe el îl interesa următorul lucru: în primul rând, dacă cel care e spânzurat se zbate înainte de ultimele momente, dacă se poate face diferențierea între cineva care a fost omorât și după aia a pus în ștreang, sunt niște caracteristici. Există, din păcate, o categorie foarte bizară de accidente autoerotice care să produc prin spânzurare. Și pe el a interesat inclusiv aspectul acesta: ce se întâmplă în aceste cazuri? Care sunt, din punct de vedere mental, psihiatric, stările pe care le au cei care sunt găsiți morți, spânzurați în ipostazele respective? A vrut să vadă exact un fel de psihopatologie a spânzurării. Evident că experimentul a fost sub control. Adică el protocolează fiecare pas, fiecare secundă și descrie cu lux de amănunte ce a simțit. Nicolae Minovici e chiar prototipul de medic legist, în adevăratul sens al cuvântului. Mina Minovici este mai degrabă toxicologul. Sigur că Mina făcea autopsii și medicină legală, dar el este un fel de chimist convertit la medicină legală. Nicolae Minovici, din cei trei frați, era prâslea, era și mai mititel și era cel mai energic. Prima lui lucrare de medicină legală se numește chiar Tehnica autopsiei cadavrului.”
Bogata istorie a medicinei legale române este expusă și în muzee. Iar locuința personală a lui Nicolae Minovici este astăzi unul.
