Fotografii din colecția Iosif Berman
Arta fotografică din România s-a dezvoltat începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea. Iar Iosif Berman a excelat într-un domeniu fundamental pentru presă: fotografia pentru jurnalele scrise
Steliu Lambru, 25.09.2022, 10:10
Arta fotografică din România s-a dezvoltat începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea. Iar Iosif Berman a excelat într-un domeniu fundamental pentru presă: fotografia pentru jurnalele scrise. Fotografia a avut un impact real asupra dezvoltării presei, ea înlocuind treptat grafica. Iar fotografia lui Berman a arătat măiestria autorului și diversitatea instantaneelor imortalizate. Era vremea în care fotografii încercau să suprindă totul, spiritul enciclopedic și atracția realității fiind baza culturală a oricărui fotograf.
Berman s-a născut în 1890 la Burdujeni, în Bucovina, în nordul României de azi, și a murit în 1941 la București. Născut într-o familie evreiască, tatăl său a luptat în războiul de independență a României în 1877-1878 și a fost decorat. Unchiul său, fratele tatălui, a căzut însă la datorie. A urmat liceul în orașul Suceava și și-a dorit cu ardoare să ajungă fotograf, și a ajuns mai mult decât atât: a fost reporter fotograf sau fotojurnalist și fotograf oficial al Casei Regale a României, cea mai înaltă demnitate la care putea spera un artist fotograf. A făcut parte și din echipa de studenți sociologi conduși de Dimitrie Gusti care au plecat în campanii de cercetare a lumii rurale din anii 1930, unul dintre vastele proiecte cultural-științifice ale României interbelice.
Jurnalista Adina Ștefan este în posesia unei colecții impresionante din fotografia lui Iosif Berman, donată de Luiza Berman, una dintre fiicele fotografului. Adina Ștefan a răspuns la o întrebare adesea formulată care privește ucenicia artistului, având în vedere că nu există mărturii scrise despre perioada tinereții lui Iosif Berman. „Lumea s-a întrebat unde a învățat meseria și arta fotografică de a venit la București așa de temeinic pregătit? În zona de unde venea el, a Bucovinei, care fusese sub administrație austro-ungară, erau foarte mulți fotografi, mai ales fotografi evrei, care câștigau premii importante cu expozițiile de la Paris. Se întorceau în țară, își făceau meseria, și, bineînțeles, cine voia avea de la cine să învețe. Berman a avut de la cine să învețe pe unde a umblat, n-a pierdut timpul. În plus, era un om cultivat, din liceu vorbea franceza și germana, plus că era foarte talentat la desen.„
Talentul de artist fotograf al lui Berman a fost repede observat, iar mari cotidiane precum Adevărul și Dimineața i-au solictat serviciile. A lucrat și pentru instituții străine de presă precum prestigioasele Associated Press și New York Times, ca și pentru Scandinavian Newspaper Press. Ca orice celebritate și Berman a avut un supranume, unul care rezuma cea mai mare calitate a lui: „ochiul” de fotograf. Adina Ștefan. „E cunoscut de cei care sunt familiarizați cu epoca și activitatea lui Berman ce spunea Geo Bogza, cu care a fost în redacțiile ziarelor Adevărul și Dimineața. Îi spuneau omul cu o mie de ochi pentru că unde mergeau ei cu echipa, reporterul, fotoreporterul și șoferul, fiindcă adesea când se întorceau de pe teren, până să ajungă la redacție el începea să le spună: ați observat cutare lucru? Erau lucruri pe care adesea ceilalți nu le remarcaseră. Și erau importante în ilustrarea materialelor.”
Răsfoind albumul „Iosif Berman. Maestrul fotoreportajului românesc interbelic” editat de Biblioteca Națională a României în 2013, cititorul poate să constate marea diversitate și vitalitate a operei lui Berman. În secțiunea „București, anotimpuri” au fost incluse fotografii-unicat cu peisaje din Bucureștiul cotidian din care vedem dezvoltarea capitalei României începând din anii 1880. De fapt, marea majoritate a fotografiilor din album sunt din Capitală. Clădirile-emblemă ale Bucureștiului au fost surprinse de Berman la câteva zeci de ani de la ridicarea lor ori altele chiar în timpul construirii lor. Nu lipsesc marile bulevarde Kiseleff și Calea Victoriei, oamenii fiind punctele de atracție principale pentru obiectivul aparatului fotografic al lui Berman. Animația străzii, monumentele de for public și chiar firmele ziarelor unde a lucrat, Advărul și Dimineața, transpun cititorul într-un alt timp.
Iosif Berman însă are un ochi și pentru viața oamenilor simpli. În atenția lui intră și cartierele oamenilor defavorizați, străzile nepavate și inundate în timpul ploilor, prezența animalelor domestice, îmbrăcămintea sărăcăcioasă. Însă și în universul lumii periferice observăm moduri de petrecere a timpului liber, imagini din bazaruri, din berării, piețe și spații publice. Prezențe ale civilizației se simt și în cartierele mărginașe, una dintre acestea fiind transportul public de autobuze.
Nu putea lipsi din imortalizările lui Iosif Berman propria artă. Este un procedeu artistic autoreferențial folosit și în alte arte, deci și în cea fotografică. Aminteam de fotografierea firmelor ziarelor Adevărul și Dimineața ca trimitere la propria profesie, cea de fotojurnalist. Însă el continuă cu fotografierea unui fotograf și suprinde un fotograf din parcul Cișmigiu și pe cei doi bărbați, o femeie și un câine din fața obiectivului care formează o adevărată postură iconică. Nu mai puțin iconică este și fotografia în care doi fotografi „ambulanți”, cum îi denumește Berman, cu mini-aparatele foto la ochi, fotografiază strada fiind „în timpul funcțiunii”.
