Din istoria Jandarmeriei Române

Statul român a început să-și creeze structurile de forță începând de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 29.09.2025, 15:15

Statul român a început să-și creeze structurile de forță începând de la mijlocul secolului al XIX-lea. Una dintre ele a fost Jandarmeria, care a apărut în principatul Moldovei în 1850. Însă structuri cu atribute privitoare la ordinea și liniștea publică și la apărarea cetățenilor și a bunurilor lor existaseră anterior. Ele au purtat diverse nume, din 1829, după încheierea tratatului de pace dintre Rusia și Imperiul otoman, numindu-se ”miliție”, ”gardă” sau ”strajă” națională. Deși cu efective reduse, Jandarmeria a participat la Războiul de Independență a României din 1877-1878 și la al doilea război balcanic din 1913.

De asemenea, ea a participat și la cele două războaie mondiale. În 1893 este înființată Jandarmeria rurală. În cei 175 de ani de existență, există pagini eroice în istoria Jandarmeriei Române, dar și pagini negre cum ar fi participarea la reprimarea răscoalei din 1907 și la Holocaust în anii 1940. Jandarmeria a fost desființată de regimul comunist în 1948 și reînființată în 1990, după Revoluția anticomunistă din 1989.

În arhiva Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română există interviuri cu foști jandarmi care își amintesc de momentele istorice la care au participat, unul fiind colonelul Grigore Meculescu. În 1995, el își amintea cum, ca elev al Școlii de Jandarmi, a făcut parte din dispozitivul de apărare al sediului Jandarmeriei în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941.

”În acest eveniment a fost implicată şi Şcoala de jandarmi care a avut însărcinarea să facă paza Inspectoratului General al Jandarmeriei din Şoseaua Ştefan cel Mare. În această perioadă noi, toţi elevii am făcut un plan de apărare a clădirii Inspectoratului General al Jandarmeriei. În situaţia în care legionarii vor trece la un atac asupra acestei clădiri şi asupra acestei instituţii, noi trebuia să putem face faţă acestui atac. Legionarii au venit în grupuri masive pe Ştefan cel Mare scandând .

Erau unele informaţii care ar fi indicat că s-ar putea produce un atac asupra instituţiei şi a clădirii Inspectoratului General al Jandarmeriei. Şi tocmai pentru a preveni acest atac s-a făcut această apărare a Inspectoratului General al Jandameriei. Ei au trecut, s-au oprit puţin în faţa Inspectoratului General al Jandarmeriei. Dar, probabil, văzând aranjarea noastră în dispozitiv de apărare a Inspectoratului, cu puşti-mitraliere și cu mitraliere, cu puşcaşi simpli, toţi elevi, au renunţat şi au mers mai departe.”

Generalul de divizie Mihail Baron, în 1995, rememora ziua marii schimbări de alianțe pe care a făcut-o România pe 23 august 1944. Atunci era ofițer de serviciu în cazarma Regimentului de Jandarmi Pedeştri și a trebuit să se implice în anihilarea armatelor germane din București.

”Către ora 8 dimineaţa, m-am trezit la poarta regimentului că sunt chemat de un căpitan de cavalerie. în ziua de 24 august. Era foarte agitat şi mi-a spus că venise la noi să le dăm ajutor, altfel nemţii spărgeau încercuirea. Am raportat imediat comandantului de regiment şi mi-a dat dispoziţie să strâng oamenii care erau disponibili în cazarmă, două plutoane, şi le-am trimis acolo, plus o grupă de mitraliere. Încercuiţi şi prinşi în focul mitralierelor, după aproximativ o jumătate de oră, hitleriștii au pus steaguri albe şi s-au predat.

În timp ce erau escortaţi de jandarmi către regiment, din Grand Hotel s-a tras asupra jandarmilor. O parte din jandarmi au pătruns în forţă în Grand Hotel şi au luat ofiţerii germani care erau încartiruiţi acolo şi i-au adus împreună cu toţii în curtea Regimentului de jandarmi pedeştri. Au fost aduşi prizonieri cam 230 ofiţeri, subofiţeri şi trupe, între care şi două-trei dactilografe.”

Jandarmul Emil Mihuleac, tot în 1995, retrăia ce a urmat după sfârșitul războiului când noul regim comunist desființa Școala de Jandarmi și, implicit, Jandarmeria. Unii istorici consideră acea măsură ca una de pedepsire a unei arme de elită considerată ”câinele de pază a capitaliștilor și moșierilor” și ”instrument al moșierilor” de jefuire a țăranilor.

”Şcoala era importantă şi din pricina calităţii elevilor, dar era şi din cauza valorii cadrelor fiind în aceeaşi clădire cu Inspectoratul General unde se presupune că ajungeau numai ofiţerii cu înalte calităţi profesionale, oameni cu o cultură militară desăvârşită. De altfel, majoritatea ofiţerilor din comandament erau absolvenţi ai Şcolii Superioare de Război. Deci erau militari calificaţi la cea mai înaltă culme. De asemenea, procesul de învăţământ avea nişte componente deosebite în raport cu starea învăţământului militar la acea vreme.

Elevul din Şcoala de Ofiţeri de Jandarmi parcurgea în cei 3 ani de şcoală, 3 laturi componente a unei pregătiri complexe. Asta a creat un număr de ofiţeri foarte bine pregătiţi care s-au evidenţiat în timpul războiului şi în Est şi în Vest, din pricina asta, ei având o pregătire militară ei au dus servicii mari armatei, ţării.”

Jandarmeria Română a fost o instituție constitutivă importantă a statului român și s-a comportat așa cum s-au comportat oamenii și societatea la un timp istoric dat. Ea are deja o tradiție care trebuie evaluată cu rigoare și înțelegerea limitelor omenești.