Ion Monoran

Unul dintre eroii Revoluției din decembrie 1989 de la Timișoara a fost Ion Monoran. El a fost printre cele câteva sute de timișoreni care aflaseră de acțiunea regimului de evacuare a oponentului Laszlo Tökes, pastor reformat, din locuința sa și a mers la fața locului.

Steliu Lambru, 28.12.2025, 13:47

Revoluția din decembrie 1989 a creat eroii timpului nostru. Ei sunt eroii revoluțiilor civice anticomuniste al căror scop a fost ca ființa umană să redevină ce este în mod natural, liberă și având dreptul de a-și căuta fericirea fără constrângeri. Căci comunismul a fost un regim și o societate bazate pe constrângeri și convenții. Regimul de dinainte de 1989 părea unul indestructibil și etern, având în centrul său un singur lider incontestabil. Într-un asemenea univers societal închis, orice formă de împotrivire era considerată nebunie de conformismele sociale și ideologice. Dar eroii au fost cei care au încălcat clișeele vremurilor lor și au dovedit celorlalți că nebunia de a contesta un regim tiranic era de fapt capacitatea de a vedea cu claritate direcția în care mergea istoria.

Unul dintre eroii Revoluției din decembrie 1989 de la Timișoara a fost Ion Monoran. El a fost printre cele câteva sute de timișoreni care aflaseră de acțiunea regimului de evacuare a oponentului Laszlo Tökes, pastor reformat, din locuința sa și a mers la fața locului. Așa cum declara într-un memoriu, reprodus pe site-ul său personal ionmonoran.ro, ”situaţia încordată care se instaurase de cîteva zile în jurul casei pastorului László Tőkés îmi spunea că era momentul să se întâmple ceva şi în România, la fel ca în celelalte state comuniste din estul Europei. Imbecilitatea şi modul dictatorial în care conducea ţara clanul Ceauşescu aduseseră ţara în pragul dezastrului economic, la foamete, frig şi mizerie.

În tot cursul anului 1989, aşteptam cu nervii încordaţi să se întâmple ceva care să ne scape de comunismul de faţadă, găunos, în care generaţii au fost silite să-și trăiască viaţa… Implicarea mea în evenimentele din seara zilei de 16 decembrie 1989 a fost, din primele momente, hotărâtă… Cînd am ajuns în Piaţa Maria, în jurul casei pastorului Tokes nu se aflau mai mult de 250 de persoane. Am intrat în mijlocul lor şi le-am spus că trebuie să facem ceva, dar pentru asta aveam nevoie de lideri, altfel vom avea soarta celor de la Braşov, din 1987. Pentru a-i atrage şi pe cei care nu îndrăzneau să se apropie din cauza Securităţii care mişuna prin preajmă, am început să cântăm Hora Unirii şi lozinci precum <Libertate!> şi <Români, veniţi cu noi!>”

Cine era Ion Monoran? Se născuse în 1953, în decembrie 1989 avea 36 de ani și se afirmase ca poet. Însă refuzase să publice înainte de 1989 pentru ca poeziile să nu-i fie cenzurate. Simțea că se sufoca în atmosfera irespirabilă de teroare și de cenzură și, asemenea celorlalți români, simțea că nervozitatea generală se apropia de paroxism. A participat la proteste cu toată convingerea, puterile în patosul revoluționar. La fel, a intrat cu pasiune în ce avea să urmeze în primii ani de după decembrie 1989. După 36 de ani de la Revoluție, filosoful Gabriel Liiceanu a omagiat personalitatea lui Monoran care și-a legat numele de documentele fondatoare ale Revoluției care a schimbat România.

”16 decembrie este momentul când a început Revoluția de la Timișoara și când Ion Monoran a oprit tramvaiele în fața casei lui Laszlo Tökes pentru a-i invita pe oamenii din tramvai să coboare. Împreună cu cei 200 care erau deja strânși în fața locuinței lui Tökes, au început un marș de contestare a regimului comunist și a lui Ceaușescu. Și a reușit. A făcut acest lucru, a oprit tramvaiele, a convins oamenii să coboare, s-a pus în fruntea a 1000 de oameni și i-a condus către sediul Județenei de partid. Acolo au manifestat asumându-și consecințele pe care ni le imaginăm și care erau în clipa în care contestai puterea comunistă oficială. El e cel care a făcut Societatea Timișoara și în casa lui, în sediul acestei asociații, a luat naștere celebra Proclamație de la Timișoara, cu celebru punct opt în care se cerea lustrarea. Aceasta însemna împiedicarea foștilor membri de partid, foștilor membri ai Securității, să participe la noile funcții din noua societate.”

Revoluția română triumfase, iar România reintra, împreună cu celelalte țări socialiste care înlăturaseră tirania comunistă, în rândul lumii civilizate și democratice. Poetul Ion Monoran, devenit o voce puternică a democrației, a criticat constat noua putere formată în majoritate din foști membri ai Partidului Comunist Român, grupați în Frontul Salvării Naționale și a devenit activ în cadrul Societății ”Timișoara” și în paginile ziarului ”Timișoara”. Libertatea i-a adus și debutul literar. ”Dicţionarul general al literaturii române”, editat de Academia Română în 2005, scria despre el că era ”component al generaţiei optzeciste, refuzând orice fel de compromis… Lirica impulsivă, abruptă şi adesea contradictorie, ca şi scriitura funciar contestatară, întreţin o permanentă stare conflictuală, dând seamă de experienţa unui spirit liber, neînţeles.”

În 1993, pe 2 decembrie, poetul și eroul Ion Monoran a încetat din viață la numai 40 de ani. În urma lui au rămas patru cărți publicate, toate postum, și amintirea unui om curajos care a fost la înălțimea momentului istoric pe care îl trăia.