Cum pot fi protejați copiii de efectele nocive ale mediului digital?

Digitalizarea influenţează neurofizic, psihologic, social, cultural și, nu în ultimul rând, transgenerațional dezvoltarea copilului şi a mediului în care creşte. Nu dispozitivele în sine determină, însă, un anumit comportament, ci deciziile cu privire la cum își petrece timpul, spre ce își canalizează energia, cu cine și cum interacționează online sau cum se raportează la propria persoană.

Roxana Vasile, 18.02.2026, 15:30

Aproape 80% dintre copiii din România navighează pe internet fără nicio restricţie, potrivit rezultatelor unei cercetări sociologice a organizației ʺSalvaţi Copiiiʺ. Peste o treime din cei cu vârste între 12 și 14 ani au profiluri publice pe reţelele sociale, fapt ce facilitează contactul frecvent cu persoane necunoscute – aproape jumătate au fost abordaţi de străini online, iar o treime au raportat situaţii de hărţuire sau interacţiuni inconfortabile. Peste două treimi dintre copii au fost expuşi unor conţinuturi traumatizante în privința cărora doar un procent infim, de numai 5%, au avut curajul să ceară sprijinul unui adult. Publicitatea online la substanţe interzise minorilor (alcool, tutun ori medicamente) ajunge la majoritatea copiilor, în special la adolescenţii mai mari. Iar provocările periculoase (așa numitele challenge-uri) sunt vizibile pentru 60% dintre copii şi o parte dintre aceştia participă activ la astfel de acțiuni riscante. Nu în ultimul rând, 2 din 10 copii români cu vârste între 11 şi 15 ani manifestă simptome de sevraj psihologic atunci când li se întrerupe accesul la telefon ori la alte dispozitive digitale.

În aceste condiții, ce este de făcut? Un proiect depus de parlamentarii PNL propune ca educaţia media şi digitală să devină disciplină obligatorie în învăţământul gimnazial şi liceal. Iniţiativa urmăreşte formarea competenţelor necesare pentru utilizarea responsabilă a mediului online. Potrivit deputatului Ionuţ Stroe, România se numără printre ultimele state din Uniunea Europeană care nu au introdus această materie în programa şcolară:

ʺAm văzut fel de fel de clipuri editate cu inteligenţă artificială care denaturează sensul foarte multor întâmplări sau realităţi în care trăim. Ştiri false, fără niciun fel de sursă care le sunt livrate şi determină anumite comportamente. Am văzut anumite provocări pentru copii care se viralizează foarte mult şi din păcate devin trend pentru aceştia. Am văzut fraude. Am văzut conturi false care încearcă să-i ademenească, să le fure datele personale sau multe alte lucruri de interes pentru cei care folosesc aceste tehnologii în cu totul alt scop.ʺ

În paralel cu educaţia digitală, Comisia Europeană vrea și întărirea legislaţei de responsabilizare a proprietarilor de platforme online. De ce Comisia? Pentru că probleme referitoare la activitatea copiilor în spațiul virtual nu sunt doar în România, ci la întreg nivelul Uniunii Europene. Deja, eurodeputații au dezbătut un plan de măsuri adoptat de Executivul de la Bruxelles. Vicepreşedintele Parlamentului European, Nicu Ştefănuţă, a pledat pentru ca, de pildă, activitatea de hărţuire cibernetică să fie considerată infracţiune

ʺTotuşi, o vârstă limită pentru reţelele sociale este ceva de cântărit. Francezii nu au făcut-o degeaba, pentru că, vreau să explic, reţelele sociale sunt făcute cu un algoritm care dă dependenţă şi atunci trebuie să ne gândim ce interzicem la şcoală – şi interzicem, deja, alcoolul în şcoală, fumatul în şcoală… Nici telefonul, poate, n-ar trebui să fie parte din şcoală zi de zi, nici reţelele sociale!ʺ

La București, părerile sunt, încă, împărțite în această privință. Organizaţia „Salvaţi Copiii” ar vrea interzicerea totală şi fără excepţie a accesului la reţelele de socializare pentru copiii sub 13 ani şi acces pentru copiii între 13 şi 15 ani doar cu acordul explicit al părinţilor. George Roman, director de programe al organizaţiei:

ʺE nevoie de o interdicţie sub 13 ani, dar una foarte bine pusă la punct tehnic, iar când vorbim de 13-15 ani, nu doar de un acord simplu, ci de un „acord parental verificat”, în sensul că părintele trebuie să se asigure că există o soluţie de control parental pe telefon care îl protejează pe copil nu doar de reţele, ci în general de multe alte site-uri care nu sunt organizate ca reţele, ca social media, site-uri care au materiale abuzive, care au violenţă extremă, care invită copiii la vizionare de materiale pornografice pentru adulţi şi chiar la producere de materiale în schimbul unor bani. Deci, vorbim de o protecţie mult mai solidă pentru cei între 13-15 ani, cu acordul ca anumite reţele să fie accesate de copii, după ce autorităţile verifică faptul că părinţii au în vedere toate aspectele astea de siguranţă pentru copil.ʺ

La nivel politic, șeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat este favorabil limitării accesului copiilor şi adolescenţilor la reţelele de socializare. Nu este vorba de cenzură, ci de protecţia sănătăţii lor mintale – spune el:

ʺCopiii sunt sub impact major şi trebuie să înţelegem că pe reţeaua de socializare lăsăm violenţă fizică, pe reţeaua de socializare copiii pot fi sub efectul bullying-ului, agresiunilor psihice, agresiunilor din partea colegilor lor, să fie stigmatizaţi, să fie sub stres şi acest lucru nu face bine deloc.ʺ Copilăria şi adolescenţa nu trebuie sacrificate pentru profitul platformelor digitale, mai spune Raed Arafat, care este, însă, contrazis chiar de șeful său, ministrul de Interne, Cătălin Predoiu. Acesta contraargumentează că interzicerea totală a accesului copiilor la reţelele sociale va aduce frustrare şi curiozitate excesivă. În opinia sa, soluţia nu poate veni decât dintr-o educaţie solidă şi serioasă. Copiii trebuie învăţaţi să recunoască informaţiile false, manipularea, discursul instigator la ură sau comportamentele toxice din mediul online – spune ministrul de Interne.

Până la urmă, indiferent de deciziile luate, important este, însă, ca siguranţa minorilor în online să devină o prioritate de politică publică. Este necesară – spun ong-urile – dezvoltarea şi implementarea unor măsuri coerente de prevenţie, educaţie digitală şi intervenţie care să răspundă realităţilor actuale. Este nevoie, în egală măsură, ca platformele sociale să îşi asume responsabilitatea pentru protecţia copiilor în mediul digital, prin aplicarea unor politici de siguranţă, de moderare a conţinutului cu potenţial nociv şi de funcţionare reală a mecanismelor de raportare. Totul, astfel încât interesul superior al copilului să fie prioritar!