Societate – Câinii nu sunt marfă
Un scandal uriaș și o investigație jurnalistică au devoalat că, în unele adăposturi private pentru câini din România, eutanasierea necuvântătoarelor a devenit o afacere de milioane de euro din bani publici.
Roxana Vasile, 25.02.2026, 15:54
În România există adăposturi publice și private pentru câinii fără stăpân. Cele private sunt deținute, pe de o parte, de ong-uri care se străduiesc să le ofere necuvântătoarelor condiții cât mai bune de viață, iar pe de alta, de persoane care le înființează și încheie, apoi, contracte cu autoritățile locale pentru gestionarea patrupedelor nimănui.
Un scandal uriaș izbucnit la jumătatea lunii februarie a repus pe tapet discuția despre conștiință, moralitate și legislație. În comuna vrânceană Suraia, un adăpost privat a încheiat peste 100 de contracte de ridicare a câinilor de pe străzi cu orașe și comune din toată țara. Pentru a face loc unora noi, 80% din câinii prinși erau eutanasiați. Camere ascunse l-au filmat pe proprietarul adăpostului în timp ce eutanasia cu barbarie câini fără stăpân, inclusiv sănătoși. În imagini se putea vedea cum aceștia erau loviți, târâți și injectați, apoi aruncați și lăsați să agonizeze. Autoritățile primiseră, anterior, reclamații legate de acest adăpost, însă reacția a fost minimă: controale s-au făcut, dar fără sancțiuni serioase, iar activitatea de acolo a continuat. De data aceasta, după apariția în presă a imaginilor greu de privit, activitatea adăpostului a fost suspendată temporar, toți câinii găsiți în viață au fost relocați grație ong-urilor și au fost deschise dosare penale. Proprietarul – de profesie medic veterinar! – a fost plasat sub control judiciar.
Emma Stratulat, și ea doctor veterinar și fondatoare a Asociației Save Our Paws, este cea datorită căreia imaginile cu atrocitățile de la Suraia au ajuns la cunoștința opiniei publice: ʺÎncepem cea mai grea și mai importantă luptă de până acum, o luptă cu un sistem care, ani la rând, a rănit, a ascuns și a profitat de animale. Vorbim despre firme private care gestionează câinii fără stăpân. Noi nu mai putem să tăcem, nu mai putem să întoarcem privirea. Avem indicii, avem date, avem dovezi care ridică semne serioase de întrebare despre cum sunt folosiți banii publici și despre ce se întâmplă cu aceste animale. Și, da!, începem lupta pentru adevăr, pentru transparență, pentru că fiecare suflet contează.ʺ
Plecând de la cazul Suraia, o investigație realizată de publicația Snoop.ro arată că, pentru unele adăposturi private din România, eutanasierea câinilor a devenit o afacere extinsă și profitabilă. Potrivit anchetei, în ultimii trei ani, peste 64 de mii de câini ar fi fost eutanasiați ilegal, din care jumătate – adică în jur de 30 pe zi – în doar patru adăposturi din țară. Cele patru ar fi încasat 9 milioane de euro din bani primiți de la primării, inclusiv pe fondul existenței unor încrengături bazate pe prietenie ori rudenie între operatori de adăposturi, primari și autorități locale din domeniul veterinar.
Președinta Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, Carmen Arsene, întărește informațiile de presă: ʺS-au capturat din teritoriu, din toată România, în 25 de ani, 2,7 milioane de câini, din care 1,3 milioane au fost eutanasiați sau au murit în adăposturi. Și s-a cheltuit pentru toate acestea, din bugetele publice, 1 miliard de euro. Este o statistică pe care noi am efectuat-o împreună cu organizația Peta din Germania. Am realizat-o în baza unor informații pe care le-am colectat timp de un an de zile de la instituții publice.ʺ
Imediat după declanșarea scandalului de la Suraia, un protest a fost organizat în București împotriva unui sistem care condamnă câinii fără stăpân la suferință și moarte în chinuri în schimbul a foarte mulți bani publici. Inclusiv vedete din lumea artistică au susținut protestul. Să le pomenim, aici, pe actrițele Oana Pellea și Carmen Tănase sau pe interpreta de muzică ușoară Monica Anghel. Cu vocea tremurând de emoție, aceasta din urmă a mărturisit:
ʺȘtiți cu toții că sunt iubitoare de animale. Așa am crescut, așa am văzut în familia mea și îmi doresc din toată inima ca noi, toți oamenii, să fim conștienți de faptul că fiecare viață contează. Sunt extrem de furioasă pe tot ce s-a întâmplat la Suraia. Îmi doresc să trăim într-o lume bună, echilibrată și să nu mai facem rău niciunei forme de viață. E foarte important să ne creștem și copiii în iubirea pentru viață, orice fel de formă de viață. Sunt total împotriva acestor atrocități care s-au întâmplat cu toate viețuitoarele de acolo, este inimaginabil și e momentul să luăm cu toții atitudine.ʺ
Adoptată în 2013, legea care vizează, în prezent, gestionarea câinilor fără stăpân nu impune explicit eutanasierea lor, dar o permite, dacă aceștia nu sunt adoptați sau revendicați în termen de 14 zile din momentul în care ajung într-un adăpost. Or, această prevedere a transformat eutanasierea din soluție de ultimă instanță într-un instrument folosit frecvent, deși ineficient, pentru combaterea numărului mare al câinilor fără stăpân. În unele cazuri, susțin ziariștii de la Snoop.ro, de fapt, însuși sistemul de finanțare ar încuraja eutanasierea – plata serviciilor se face în funcție de numărul de animale gestionate, iar menținerea în viață implică costuri mai mari decât uciderea lor.
Apărătorii necuvântătoarelor cer închiderea tuturor adăposturilor în care sunt practicate rele tratamente la adresa acestora. De asemenea, în Parlament au fost depuse două proiecte legislative de modificare a actualului cadru legal. Într-unul se stipulează că animalele nu sunt obiecte, ci ființe cu drepturi și libertăți. În altul, că eutanasierea în masă trebuie să înceteze, o alternativă mult mai eficientă și mai puțin costisitoare fiind sterilizarea, tot în masă, a câinilor cu și fără stăpân, microciparea și aplicarea de sancțiuni pentru abandon.
Actuala lege – spune binecunoscuta asociație Kola Kariola – aplicată fără discernământ, nu rezolvă nimic, sistemul fiind construit să gestioneze fluxul, nu să oprească sursa. Iar deputatul liberal Andrei Baciu, un susținător și el al cauzei câinilor fără stăpân, crede că asistăm la o problemă de interes național care afectează imaginea țării și valorile umane în care cred oamenii care o populează. O societate care tolerează cruzimea devine complice, în timp ce una care reacționează devine mai puternică – spune parlamentarul.