210 ani de învățământ catolic în București

Catolicismul are o istorie veche în spațiul românesc, încă din secolul al XI-lea, în Transilvania, și la sfârșitul secolului al XII-lea, în exteriorul Carpaților, există mărturii care-l atestă. Prezența sa a însemnat și dezvoltarea învățământului. De la începutul secolului al XIX-lea, după ce a străbătut un interval de cinci secole, învățământul catolic modern s-a dezvoltat contribuind la educarea a numeroase generații de cetățeni români.

Steliu Lambru, 23.03.2026, 16:16

Învățământul catolic din spațiul românesc are o istorie de câteva secole. În Moldova, el a intrat mai timpuriu fiind legat de prezențele episcopiilor catolice de la finele secolului al XIII-lea. În Muntenia, au fost încercări de organizare religioasă romană care însă nu au rezistat instabilității provocate de migrațiile din secolele XI-XIII. Apariția Bisericii Greco-Catolice în Transilvania de la finele secolului al XVII-lea a însemnat învățământ catolic în limba română, în care limba latină a ocupat un loc central. Rodica Miron este directoarea Colegiului Romano-Catolic ”Sfântul Iosif” din București și ea a arătat importanța greco-catolicismului în dezvoltarea învățământului catolic în spațiul românesc.

”La început de secolul al XVIII-lea știm că exista Biserica Greco-Catolică, din anul 1698, când o bună parte dintre ortodocșii din Transilvania s-au unit cu Roma. De atunci, au pus problema învățământului în stil european, cu metode care veneau de la Viena, cu metode care veneau din Occident. S-a mers foarte mult pe cultivarea limbii române, adică poporul trebuia să înțeleagă ceea ce învăța. Sigur că latina era învățată în orice școală și era punte de legătură cu Occidentul, cu studiile superioare care ar fi urmat după aceea. Știm că după acest model, care funcționa în Transilvania, principii munteni Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu s-au ocupat de Academia Greacă din București. Dacă în Transilvania limba latină era forte, aici, în sud, s-a introdus limba greacă veche. Așa a început Academia Greacă de la Sfântul Sava.”

Deși perceperea spațiului extracarpatic era una a locuirii românilor, între cele două țări române diferențele erau mari. Iar una dintre diferențe era prezența catolicismului. În Moldova, influența catolică din Polonia era mai consistentă, în timp ce în Muntenia influența ortodoxă din sudul balcanic, din Bulgaria și Serbia, se resimțea mai puternic. Rodica Miron.

”În Moldova, deja prin ordinele călugărești, începuse învățământul catolic. Același lucru s-a vrut cumva și în Țara Românească sau Valahia. Numai că aici situația a fost puțin mai dificilă în ceea ce privește episcopatul. Dacă în Transilvania, de exemplu, datorită Imperului habsburgic școala a putut să aibă un avânt și chiar cea în limbă română prin uniați, prin greco-catolici, în Valahia lucrurile au fost mai greu de făcut. Între timp, luase avânt și Biserica Ortodoxă care întotdeauna a văzut această deschidere spre Occident ca pe ceva nu tocmai bun, ca o modalitate de prozelitism. Și atunci, mai mult sau mai puțin a pus obstacole avântului congregațiilor religioase catolice de a deschide școli. Totuși, școală se făcea pe lângă orice parohie.”

Însă secolul al XIX-lea avea să aducă mari schimbări în societatea română. Ideile moderne, europenizarea și desprinderea de influența orientală exercitată de Imperiul otoman au dus la apropierea de lumea occidentală. Marile schimbări politice de pe continentul european din timpul războaielor napoleoniene și percepțiile față de vechile practici de guvernare i-au făcut pe români să-și dorească alte modele de viață și de educație. Cu câțiva ani înainte de revoluția din anul 1821, primul an al secolului care va produce o schimbare importantă de statut al Principatelor Române, se inaugura prima școală catolică din București. Rodica Miron.

”Și iată că suntem în anul 1816, un an important, un nod istoric. Pe de o parte, domnii fanarioții deveniseră indezirabili față de Poarta otomană care s-a convins că ei nu mai erau foarte sinceri, deci nu le-a mai acordat o încredere atât de mare. Iar, pe de altă parte, românii se săturaseră de ei, și cei din Moldova, și cei de aici, din Muntenia, și aspirau spre altceva. Și atunci, în condițiile în care elita bucureșteană își dorea o școală occidentală, aici s-au creat condiții în a-i ajuta pe călugării care erau aici, i-au ajutat pe episcopii de Cioplea să deschidă o școală. Și este anul 1816 când pentru aceasta sunt aduși călugării redemptoriști, special pregătiți la Viena.”

Era un model de școală modernă, în care doctrina creștină era predată împreună cu științele și cu deprinderile manuale. Din nou, Rodica Miron.

”Erau și călugării franciscani, dar ei făceau doar cateheză. Or, episcopul aduce niște profesori adevărați care să se ocupe de școală, cu metode riguroase și cu curriculă adecvată. Școala îmbina filozofia cu limbile străine și cu științele, cu matematica, cu topografia. Deci se predau toate acestea ca aici să poată fi pregătiți în viitor și un inginer, dar și un mecanic. Nu se făcea numai cateheză, era o deschidere, se voia o școală pentru toată lumea, nu numai pentru catolici. Era o școală gestionată de Biserica Catolică după normele din Occident.”

În anii ce vor urma, învățământul catolic se va dezvolta pe măsură ce societatea română mergea înainte spre modernizare. Apariția statului român din 1859 a însemnat mult. Iar înființarea unor școli de elită, așa cum au fost Institutul Sfânta Maria și liceul Notre Dame de Sion, au fost urmări firești ale spiritului timpului.