Columna traiana
Românii sunt, probabil, singurul popor care are un act de naştere. Şi nu orice act, ci unul tăiat în piatră, ce se ridică de exact 1900 de ani în inima Romei, cea mai veche capitală a lumii.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Marius Tiţa, 11.06.2013, 10:19
Românii sunt, probabil, singurul popor care are un act de naştere. Şi nu orice act, ci unul tăiat în piatră, ce se ridică de exact 1900 de ani în inima Romei, cea mai veche capitală a lumii. Este Columna lui Traian, ridicată la 35 metri deasupra solului, o coloana de 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare bloc având 40 de tone şi 1,5 metri înălţime. Pe exteriorul coloanei se derulează, în spirală spre cer, o scenă ca o bandă desenată continuă şi în relief. Este de fapt o bandă sculptată, un basorelief de 124 de episoade care povestesc detaliat războiul romanilor, conduşi de însuşi împăratul Traian, cu dacii de la nord de Dunăre.
În anul 106 după naşterea lui Hristos (variantă: din era noastră), Traian reuşeşte să-I învingă pe eroicii daci, conduşi de regele lor, Decebal. Desfăşurat între 105 şi 106, era al doilea război al lui Traian cu regatul dacilor, cea mai puternică formaţiune statală a începutului de nouă eră de pe actualul teritoriu al României. Un conflict amplu între daci şi romani se desfăşurase şi între 101 şi 102 şi se încheiase indecis. Victoria romanilor asupra dacilor a fost una totală, regele Decebal se sinucide ca să nu cadă în mâinile inamicului care pune mâna şi pe tezaurul dacilor, apreciat la dimensiuni fabuloase.
Toate aceste evenimente se regăsesc, sistematic şi artistic, cu un puternic efect vizual, pe coloana din centrul Romei, din Forul lui Traian, vecin cu celebrul For roman. Vedem în această cronică ilustrată în piatră cum au construit romanii podul peste Dunăre de la Drobeta, acum Turnu Severin, pentru secole cel mai lung pod din lume, aşa cum l-a gândit celebrul arhitect Apolodor din Damasc. Sunt scene de luptă şi viaţă, sunt chipuri şi detalii de document pe coloană, este şi scena sinuciderii lui Decebal, în care regele dac ne priveşte de milenii în ultima sa clipă.
După cucerire, romanii au purces la organizarea păcii şi a stăpânirii lor la nord de Dunăre, pe actualul teritoriu al României. Din contopirea celor două popoare, cel roman şi cel dac, s-a ajuns, de-a lungul secolelor, la conturarea poporului român, cu caracteristicile care îl definesc, multe având un punct de pornire clar tăiat în piatra Columnei lui Traian. În special limba română dovedeşte un puternic caracter latin, făcând-o atât de asemănătoare limbii romanilor, dar şi italianei, francezei, spaniolei, portughezei şi altor limbi şi dialecte ce se revendică de la limba latină şi de la istoria romanilor.
Incredibila Columnă a lui Traian a fost ridicată la Roma la scurt timp după victoria împotriva dacilor, tot după planurile genialului Apolodor, care făcuse şi podul peste Dunăre din care două picioare, unul pe malul sârbesc şi altul pe cel românesc, la Drobeta Turnu Severin, dăinuie până astăzi. Se poate documenta că monumentul a fost inaugurat la 12 mai 113, deci acum 19 secole. Cele 2.500 de personaje ce apar în epopeea sculptată în spirală pe coloană au o înălţime de 60 de cm, în partea de jos a monumentului, şi cresc până la 90 de cm în partea de sus, pentru a compensa legile perspectivei. În vârful coloanei se afla o statuie a împăratului Traian, care a dispărut ulterior, după doar câteva secole, iar în camera de la baza coloanei era păstrată urna funerară a gloriosului şi augustului cezar Nerva Traian.
În secolul al XVl-lea, Columna a fost restaurată de arhitectul Fontana, în acelaşi timp cu înlăturarea ruinelor Forului lui Traian. La sfârşitul aceluiaşi secol a fost amplasată o statuie a Sfântului Petru în vârful coloanei, acolo unde se afla statuia lui Traian.
Aceasta este, foarte pe scurt, istoria unui uimitor monument al omenirii, care dăinuie de milenii, vorbind într-un limbaj universal, cel al imaginii, despre vremuri trecute, despre oameni care au fost şi despre naşterea poporului român.
