Revolta anticomunistă de la Brașov
Acum 35 de ani, în noiembrie 1987, în România, atmosfera era sumbră, și la propriu, și la figurat. Oamenii trăiau una dintre cele mai grele situații, cu lipsuri uriașe, care le puneau viața în pericol.
Marius Tiţa, 13.11.2022, 11:18
Acum 35 de ani, în
noiembrie 1987, în România, atmosfera era sumbră, și la propriu, și la figurat.
Oamenii trăiau una dintre cele mai grele situații, cu lipsuri uriașe, care le
puneau viața în pericol. Nu se găseau medicamente, alimentele se putea cumpăra
numai după cozi lungi și chinuitoare, lipseau căldura și apa caldă. Curentul
electric se oprea des și pentru mult timp, impunând economii forțate pentru
populație, în timp ce marele consum se producea în industria dezvoltată cu
forța.
Pe de altă parte, multe dintre neinspiratele apeluri la economisirea
energiei în defavoarea condițiilor de trai, din aceste zile, le amintesc
românilor de condițiile din vremea lui Ceaușescu. Atunci, românii nu puteau
călătorii în străinătate și își pierdeau viața încercând tot felul de metode de
a fugi din țara aflată de patru decenii sub comunism. Tot atunci apăruseră tot
felul de măsuri, menite să mascheze șomajul crescând, de neacceptat într-un
regim care se dorea a fi condus de clasa muncitoare. Nu exista niciun fel de
opoziție, poliția politică, sinistra Securitate, exercita o represiune dură.
În
tot acest timp, românii trebuiau să mulțumească peste tot cuplului de
dictatori, Elena și Nicolae Ceaușescu, pentru așa-zisele condiții minunate de
trai. Peste tot, portretul dictatorului comunist strivea cu privirea sa
existența unui popor de peste 21 de milioane de oameni. În anii 80,
muncitorii industriali au început să piardă din privilegii, odată cu
înrăutățirea gravă a situației întregii țări. De fapt, regimul Ceaușescu făcea
eforturi imense pentru plata datoriei externe înainte de termen. Se exporta
totul, la prețuri mai mici decât pe piața internațională, și importurile au
fost reduse drastic. Orice dolar intrat în țară pleca doar pentru plata
datoriei externe. Gândirea simplistă a lui Ceaușescu considera că se plătește
prea mult în contul împrumuturilor pe care tot regimul lui le contractase.
La 15
noiembrie 1987, în România comunistă erau programate alegeri pentru un
simulacru de parlament, numit Marea Adunare Națională, lipsit de orice putere,
supus total partidului comunist, de fapt, familiei Ceaușescu. În acele zile,
românii trăiau un vârf al uriașei minciunii care era viața sub comuniști, erau
privați de mijloace elementare de subzistență dar trebuiau să-și cânte
presupusa viață minunată.
Brașovul devenise al doilea oraș al țării, după
București, în urma unei industrializări intense și aducerii de muncitori din
întreaga țară. Pe uriașele platforme industriale ale Brașovului lucrau în ritm
continuu, în trei schimburi, zeci de mii
de muncitori. Cu o zi înaintea acestor alegeri, la Întreprinderea de
autocamioane Steagul Roșu era zi de plată a salariilor. În acel moment,
muncitorii au primit doar jumătate din suma cuvenită. Fără o pregătire
prealabilă, muncitorii au oprit lucrul iar cei care au venit în schimbul de
noapte nici măcar nu au mai pornit utilajele.
Dimineața, duminică, 15 noiembrie
1987, muncitorii care au venit la lucru au aflat situația și starea de agitație
a crescut. Mii de muncitori au plecat pe jos spre centrul Brașovului, unde se
aflau sediile administrației și ale partidului comunist. Pe drum li s-au
alăturat muncitori de la alte mari platforme industriale brașovene iar
scandările sociale cu care plecaseră din uzină s-au transformat în revendicări
politice. S-a cântat din nou Deșteaptă-te, române!, ce avea să devină imnul
Revoluției anticomuniste din Decembrie 1989 și actualul imn al României. S-a
scandat, public, ceva de neconceput în România dinainte de 1989: Jos
comunismul!, Jos Ceaușescu!.
Deși mai aveau să treacă doi ani întunecați
până ce revolta s-a extins în întreaga țară, înlăturând comunismul și în
România, evenimentele de la Brașov, de
acum 35 de ani, au precedat revoluția anticomunistă din Estul Europei. În 1989,
România avea să fie ultima dintre țările comuniste care înlătura comunismul și
în cel mai sângeros mod, dar tot România a fost țara care, la 15 noiembrie
1987, la Brașov, a strigat cu mii de voci revoltate Jos comunismul!.