Strategia crimei

Teoria clasică a terorismului vorbeşte de obţinerea unor efecte prin acte de teroare, prin acţiuni care depăşesc firescul gândirii umane şi, punând-o în faţa ororii, să o oblige la măsuri pe care nu le-ar fi luat în mod normal.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Marius Tiţa, 27.09.2014, 01:06

Teoria clasică a terorismului vorbeşte de obţinerea unor efecte prin acte de teroare, prin acţiuni care depăşesc firescul gândirii umane şi, punând-o în faţa ororii, să o oblige la măsuri pe care nu le-ar fi luat în mod normal. De când societatea umană a descoperit comunicarea publică, din ce în ce mai rapidă, tehnicile teroriste au înflorit, văzându-şi efectele multiplicate uşor. De la atentate împotriva unor lideri politici s-a ajuns la explozii în medii tot mai populate, căutându-se un număr cât mai mare de victime.

Istoria ne arată că niciodată practicile teroriste nu au avut un efect important, în urma lor rămânând doar moarte şi oroare. Situaţii pe care teroriştii le consideră pe viaţă şi pe moarte dispar în negura timpului, fiind uitate sau rămânând în memoria publică doar ca acte de cruzime nebună, crime absurde. Multe au fost motivele pentru care oamenii au ales să îşi ucidă semenii, la întâmplare şi cât mai mulţi. Vor să impună o anumită idee politică, din extrema dreaptă sau cea stângă, să alunge guverne sau lideri, să elibereze sau doar să se revolte, să atragă atenţia asupra unei situaţii sau să obţină pur şi simplu bani. Pentru toate acestea, oamenii detonează bombe în zone aglomerate, ucigând oameni paşnici pentru care susţin că ar lupta. Deturnează avioane şi omoară ostatecii, sabotează maşini şi trenuri, avioane şi vapoare, producând multă suferinţă, atacă şcoli şi spitale, teatre şi întâlniri publice, căutând o maximă vizibilitate. 11 septembrie 2001 este ziua când toate aceste principii negre au fost aruncate în aer, odată cu mii de oameni şi destine.Din toată această nebunie a lipsit mesajul public care, împreună cu revendicarea, aduce şi solicitarea menită să adune puncte pentru scopul atacatorilor.

Nu este prea clar ce şi-au propus teroriştii să obţină prin atacurile furibunde din 11 septembrie 2001, dar ele au fost departe de a semăna cu o acţiune teroristă din cele care îngroziseră deja omenirea. Odată cu lipsa revendicărilor, această zi neagră a adus un atac masiv împotriva Statelor Unite chiar în inima acestei mari puteri, a lovit în obiective simbol pentru civilizaţia occidentală, a produs un număr uriaş de victime, a fost pregătit cu mijloace şi în medii occidentale.

Tipul de extremism religios la a cărui dezlănţuire criminală asistăm în prezent, depăşeşte orice închipuire şi nu poate fi încadrat în tiparele clasice. Însăşi Al Qaida, organizaţia ultrasecretă care a atacat America în 2001, se ţine la distanţă de lupii tineri” care nu au nicio limită în ura lor faţă de omenire.

Îngrijorătoare este şi dimensiunea fără precedent a implicării unor cetăţeni occidentali în acţiunile teroriste ale noilor islamişti. Ei merg direct în zonele din Siria şi Irak, unde stăpâneşte organizaţia Statul islamic, iar mulţi dintre ei se întorc în ţările occidentale unde trăiesc sau chiar s-au născut. Este o puternică diseminare subversivă a ideilor extremiste direct în mediul pe care îl combat, ca să nu mai vorbim de resursele semnificative pe care i le asigură şi i se vor întoarce împotrivă. Pentru că duşmanul declarat al extemismului religios propus de noii terorişti este statul occidental, cu structurile sale politice, militare şi economice, sau pur şi simplu din cauza democraţiei pe care acesta o o practică.

De multe ori, criminalii sunt conaţionalii occidentali ai celor măcelăriţi fără milă în numele unor idei confuze. Asasinarea occidentalilor este mediatizată intens în timp ce genocidul ce se consumă zilnic în zonele controlate, cu tehnică modernă occidentală, de extremiştii din organizaţia Statul Islamic, nu va fi, probabil, niciodată cunoscut pe deplin. Terorismul rămâne o crimă dintre cele mai sinistre iar ce se întâmplă acum, în strategia noilor extremişti islamişti, este genocid, asasinat în masă, crimă împotriva umanităţii, şi nimic altceva.