Mărirea şi decăderea unui proiect energetic

Visul european de independenţă energetică faţă de Rusia a luat, cel puţin pentru moment, sfârşit, odată cu anunţul eşecului grandiosului proiect Nabucco, susţinut de Uniunea Europeană. Finalitatea lui era reducerea dependenţei de gazele naturale importate de la compania de stat Gazprom, prin alimentarea directă cu gaze extrase din regiunea Mării Caspice. Numai că, miercuri, consorţiul care exploatează giganticul zăcământ de gaze de la Şah Deniz, din Azerbaidjan, a optat pentru o altă rută de transport: gazoductul TAP (Trans-Adriatic Pipeline), care va străbate Grecia, Albania şi Marea Adriatică, având ca punct final sudul Italiei. Or, acest consorţiu era singurul furnizor de gaze implicat în discuţii cu partenerii proiectului Nabucco. Acesta ar fi trebuit să asigure alimentarea Europei cu până la 24 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an printr-o conductă de circa 1.300 de kilometri, care ar fi urmat să ajungă în Austria, tranzitând Bulgaria, România şi Ungaria.

Recent, preşedintele Traian Băsescu declara că speră ca statele interesate de realizarea proiectului să semneze o scrisoare prin care să declare Nabucco ca fiind prioritar.

In plus, Bucureştiul făcuse o serie de paşi în sprijinirea proiectului, mergând până la adoptarea unei Legi speciale ce stabilea că Nabucco este de interes naţional şi utilitate publică în România. Mai mult, autorităţile făcuseră şi demersurile pentru emiterea avizelor de mediu şi purtau negocieri cu proprietarii terenurilor pe unde urma să treacă gazoductul.

Pentru realizarea celor 470 de kilometri de pe teritoriul României ar fi trebuit făcute investiţii de 1,5 miliarde de euro. Din acestea, compania românească cu capital majoritar de stat Transgaz, care deţinea 17,4% din acţiunile Nabucco, a investit între 2007-2012, aproape 25 de milioane euro. Transgaz estima, însă, că dividendele obţinute în 25 de ani urmau să depăşească 3 miliarde de euro. Acum, după eşecul anunţat al proiectului, România analizează diverse scenarii privind perspectivele resurselor interne de gaze naturale şi conectarea la piaţa regională de profil, or gazele din Marea Neagră, precum şi cele de şist au potenţialul de a creşte independenţa energetică naţională. Oricum, România este statul cu cel mai redus grad de dependenţă de importuri de hidrocarburi dintre toate statele partenere în proiectul Nabucco, aproape 80% din consum fiind asigurat din producţia internă.

Ministerul de externe de la Bucureşti spune că experienţa conlucrării cu diplomaţiile statelor implicate în proiectul Nabucco se constituie într-un valoros exerciţiu de cooperare regională, urmând să joace un rol relevant, în continuare, în conturarea de proiecte alternative. Aceasta în condiţiile în care, pentru România, ca şi pentru Uniunea Europeană, diversificarea surselor de aprovizionare cu energie rămâne o prioritate. Fără acces la surse multiple nu se poate crea o piaţă cu adevărat concurenţială a gazelor şi nu se poate obţine, pentru consumatorul european, un preţ cât mai mic.