Dewi Pradnyani Ni Made din Indonezia, stabilită la București din 2008

Dewi Pradnyani Ni Made vine din Indonezia, din capitala insulei Bali, orașul Denbasar.

Hildegard Ignătescu, 08.05.2025, 17:38

Dewi Pradnyani Ni Made vine din Indonezia, din capitala insulei Bali, orașul Denbasar. Acolo a studiat dansuri tradiționale indoneziene la Institutul Indonezian de Arte, unde a obținut diploma de licență. A urmat și o serie de cursuri de dans indian, turism, yoga si terapie spa și masaj. De-a lungul carierei sale, a predat dansuri indoneziene și balineze, a organizat spectacole și a predat în cadrul Ambasadelor Indoneziei de la Bratislava și de la București. Acum conduce un salon de spa la București, unde clienții se pot bucura de binefacerile masajului tradițional balinez.

„Am deschis salonul acesta acum șase ani, am început să fac singură masaj. Apoi au mai venit și alți colegi din Bali, care acum mă ajută, avem cinci terapeuți și, cu mine, șase. Ajutăm oamenii din România, dacă au probleme cu durerile de spate, cu stresul sau cu depresia cu ajutorul masajului.”

Dewi Pradnyani Ni Made este căsătorită cu un român și are doi copii. A ajuns în România după ce l-a cunoscut la studii în Bali pe cel care avea să-i devină soț mai târziu. Am întrebat-o cum a luat hotărârea de a rămâne să locuiască în România.

„L-am cunoscut pe soțul meu în vara lui 2006, în Bali, la Institutul de Arte. El a studiat muzica balineză timp de un an, iar eu am învățat dansuri acolo timp de patru ani. L-am cunoscut în acel an și am ajuns în România în 2008. Pe atunci mă întrebam ce pot face în Bali, unde toată lumea știe să interpreteze dansurile indoneziene. Îmi doream să cunosc altă lume și așa m-am întâlnit cu cel care e acum soțul meu, iar el m-a invitat în România. L-am întrebat ce aș putea lucra, pentru că doar ca să mă plimb pe acolo, nu aș fi vrut să vin. Voiam să fac ceva important. Mi-a sugerat să încerc să fac masaj, așa încât am făcut un curs de trei luni de masaj, în speranța că voi găsi de lucru aici. Pe atunci, în 2008, nu existau saloane de spa sau de masaj balinez, așadar am fost prima terapeută de acest fel din România.

Eu habar n-aveam despre România, Europa, nici nu știam unde se află pe hartă, pe atunci nu exista Internet, așa ca acum. Și mi-am zis- vreau să știu cum e în altă țară, cum e acolo, cum sunt oamenii și așa mai departe. Eram curioasă să aflu cum e în altă parte.”

Invitata noastră a venit din curiozitate în țara noastră, dar a hotărât să rămână aici, pentru că i-a plăcut foarte mult. A predat dansuri tradiționale și a organizat diverse spectacole prin toată țara și s-a bucurat să trăiască într-o țară cu patru anotimpuri.

„Mi-a plăcut diferența, felul în care se poartă oamenii, vremea, în primul rând. Mi-am dorit să văd zăpadă. Toată lumea în Indonezia, dar mai ales femeile, își doresc să vadă zăpadă, Craciunul cu luminițe, așa ca la televizor, pentru că noi nu avem asta. Dacă întrebi pe oricine acolo ce vrei să vezi în Europa, la Paris, o să-ți răspundă: zăpadă. Femeile mai ales, pentru că ni se pare romantic.

Am apreciat în mod special în România relația cu familia, tot ce e important, legat de familie, faptul că stăm la masă împreună. În Bali e la fel, ținem aproape, petrecem sărbătorile împreună, e foarte asemănător.”

Dewi vine dintr-o țară cu o cultură diferită, cu altă religie, tradiții și sărbători diferite. Apreciază foarte mult mâncarea românească, dar îi lipsește cea de acasă. Am întrebat-o dacă se simte integrată în România.

„Mă simt foarte bine, oamenii sunt foarte deschiși, în primul rând, nu se uită ciudat la mine. Atunci când cunosc o persoană, când aflu mai multe despre viața ei – de obicei vorbesc cu clienții și discutăm despre diferențele dintre noi – constat că, uman vorbind, suntem la fel. Îmi doresc să fiu respectată, să mi se zâmbească, să ne înțelegem unii pe alții, nu doresc să fiu ignorată sau să se uite cineva ciudat la mine, fiindcă am pielea de altă culoare. Până acum, am avut numai experiențe bune în România, nu mi s-a întâmplat nimic ciudat, să fiu furată etc. Niciodată, totul a fost bine.”

Distanța până în Bali este foarte mare, dar Dewi ține cât poate de strâns legătura cu familia de acolo. Acum are doi copii și se împarte între cele două familii de pe continente diferite. Am întrebat-o dacă reușește să-i vadă pe ai ei din Bali atât cât și-ar dori.

„Da, cam o dată la doi ani plec și eu cu familia în Bali. Biletele sunt foarte scumpe, iar noi suntem patru- eu, soțul și doi copii. Altfel, mai merg din când în când singură, atunci când simt nevoia să-mi văd părinții și familia, iar atunci când am oportunitatea, mergem împreună în Indonezia. Copiii mei vorbesc limba indoneziană, limba română și engleza.”

Dacă ar fi să schimbe ceva în România, ce ar îmbunătăți?

„Când vorbesc despre România, am numai lucruri bune de spus. Aici sunt acceptată așa cum sunt, e bine primită profesia mea de maseuză, iar viața mea de zi cu zi e foarte bună. Spre exemplu, transportul- există autobuz, metrou, dacă vrei să mergi pe jos, există trotuar. Oricum, dacă e cineva parcat, mai lasă spațiu ca să poți trece. Dacă ar fi să povestesc despre țara mea, Indonezia, aș avea multe de schimbat. Acolo lipsesc multe lucruri, dar în România, din experiența mea din 2008 până acum, totul e bine.

Mă bucur că acceptați mulți balinezi care pot să muncească aici, fiindcă în Bali se găsește foarte greu un loc de muncă bine plătit. De asta eu mă simt onorată că am putut deschide un salon de masaj și aș spera să deschidă și românii mai multe saloane de spa, pentru că asta înseamnă mai multe locuri de muncă pentru noi. Iar asta ne ajută foarte mult, pentru că economia din Bali nu e bună deloc și noi lucrăm aici nu numai pentru noi, ci mai trimitem în țară și bani pentru familie, pentru copii. Eu am un respect foarte mare pentru România. Mulțumesc!”