Gropi, ghiozdane ude și taxe neplătite: ce nu vedem în spatele aplicațiilor de livrare

Sute de tineri din Sri Lanka lucrează astăzi în capitala României pentru aplicațiile de livrare. Dincolo de aparența flexibilității, realitatea este una dură: ore nesfârșite, comisioane ridicate, cazări ce lasă de dorit și lipsa asigurărilor de sănătate.

Iulia Hau, 05.02.2026, 17:54

Pentru a conduce pe străzile Sri Lankăi pare să fie nevoie de un al șaselea simț, o intuiție de care cei din afară nu dispun. Traficul, alcătuit deopotrivă din mașini, motociclete, autocare pline de adăugiri nichelate și tuktuk-uri, funcționează după reguli proprii, într-un flux propriu care pare să frizeze supranaturalul. Deși motociclete taie calea, mașinile schimbă benzi pe nebănuite și nesemnalizate, iar depășirile constante creează de fapt trei benzi de circulație reversibilă acolo unde ar trebui să fie doar două, atmosfera din trafic e calmă, fluidă. Claxoanele servesc pentru atenționare și nu au în ele nimic agresiv.

Odată ajunși pe șoselele României, livratorii asiatici se simt confuzi, au nevoie de timp să se adapteze, nu înțeleg de ce produc iritare șoferilor, de ce interacțiunile din trafic sunt adesea violente și de ce intersecțiile au mai mult de două străzi perpendiculare, „ca la Arcul de Triumf”, explică un asiatic.

Mai mult, deși legislația Sri Lankăi prevede regula priorității de dreapta, șoferii de vehicule mai mici tind să cedeze instinctiv prioritatea autobuzelor, camioanelor sau SUV-urilor, pentru că impactul ar fi prea grav pentru ei, iar acest instinct s-a transformat, în timp, în reflex cultural.

RRI a stat de vorbă cu mai mulți migranți srilankezi care lucrează sau au lucrat ca livratori în București pentru a afla dedesubturile uneia dintre cele mai profitabile afaceri ale pieței actuale a muncii din România. Am descoperit că problemele sunt multe, că adesea legislația muncii nu se aplică și că meseria de livrator este insuficient reglementată.

Avishka are 26 de ani și este originar din Gampola, un oraș de munte aflat în zona centrală a Sri Lankăi. Lucrează de doi ani ca livrator în România și spune că nu ar recomanda nimănui să migreze în România din Sri Lanka pentru un job de livrator.

„Problema este că trebuie musai să ne atingem targetul de 8400 de lei pe lună, indiferent de vreme, de cum ne simțim, nu avem nicio șansă să ne luăm o zi liberă. Nu mi-am luat niciodată concediu medical – dacă nu merg la muncă, nu sunt plătit. Trebuie să muncesc minim 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână pentru a avea un venit decent.”

Povestește că a ajuns în spital la un moment dat pentru a-și face analize cu raze X, dar nimeni nu i-a decontat nici ziua de muncă pierdută, nici costul analizelor.

Din targetul de 8400 de lei pe lună, o bună parte se duc pe comisionul agenției. În funcție de agenție, acesta variază de la 10 la 20%. Trebuie apoi să plătească cazarea, închirierea vehiculului, benzina și taxele la stat, iar targetul aproape standard impus de agenții se dovedește adesea greu de atins.

Impresia lui Avishka despre românii cu care interacționează în timpul programului de muncă este împărțită. A avut parte deopotrivă de generozitate și căldură, dar și de nedreptate.

„Unii oameni cărora le livrez mâncare mă plac, mă servesc cu mâncare; am primit o dată plăcintă de mere. Alții îmi lasă un bacșiș bun.”

Întrebat ce înseamnă un bacșiș bun, Avishka spune că zece lei, dar i s-a întâmplat de câteva ori în cei doi ani să primească și 30 sau 50 de lei. Bacșișul normal este de cinci lei și este întotdeauna mai bine să fie plătit cash. Dacă este trimis prin aplicație, agenția rămâne cu 10% din el. „Ultimul șef păstra 12%,” mărturisește Avishka, acum amuzat.

Reacțiile șoferilor sunt și ele cât se poate de diverse. „Unii șoferi sunt super de treabă, ne lasă spațiu să trecem pe mijloc. Dar alții ne adresează injurii sau ne scuipă de la volan, iar asta se întâmplă cam o dată la două zile,” povestește Avishka.

Consideră că principala diferență dintre traficul din România și cel din Sri Lanka, pe lângă faptul că țara sa urmează regulile britanice de circulație pe partea stângă, este prioritatea obligatorie care trebuie acordată pietonilor. „În Sri Lanka, acest aspect rămâne cumva la mica înțelegere între mașini și pietoni. Dar în România e cumva mai bine, pentru că majoritatea oamenilor chiar respectă legislația traficului.”

Una dintre principalele probleme pe care le semnalează este că străzile Bucureștiului nu sunt adaptate pentru vehiculele cu două roți. „Străzile au o mulțime de gropi adânci chiar în mijlocul drumului și sunt foarte alunecoase. Și șinele de tramvai ne creează probleme. În plus, unele treceri de pietoni sunt aproape șterse și pot trece neobservate.”

Poate greu de imaginat pentru cineva care nu lucrează în domeniu, dar paharele de băuturi carbogazoase cauzează multe probleme curierilor.

„Atunci când se varsă în interiorul ghiozdanului, sucul distruge toată comanda. Iar când se întâmplă asta, trebuie să o plătim din banii noștri, deși nu este vina noastră. E greu să păstrezi paharul în poziție verticală pe distanțe atât de mari. Ultima dată când mi s-a întâmplat asta, clientul a reacționat foarte bine: a spus că nu e vina mea, ci se datorează faptului că nu vor să investească în ambalaje mai bune. Aceeași problemă și cu supele livrate în castroane de carton: hârtia se topește din cauza temperaturii.”

*******

Chathuranga (36 de ani, originar din Colombo) a petrecut primii trei ani în România lucrând pentru aceeași companie de livrare. Ar fi spus că a fost o experiență în regulă dacă, la terminarea contractului, nu s-ar fi confruntat cu faptul că agenția nu îi plătise taxele ca salariat mai departe de primele trei luni. Și-a dat seama de acest lucru în momentul în care a încercat să facă un împrumut la bancă.

Situația lui Chathuranga nu este unică în România. În martie 2025, Direcția generală antifraudă fiscală din cadrul ANAF a identificat evaziune fiscală în valoare de peste zece milioane de euro, săvârșită de numai trei firme de livrări de mâncare la domiciliu din capitală.

Conform comunicatului, „cele trei societăți nu au declarat corect impozitul pe veniturile salariale și contribuțiile sociale aferente prin nedeclararea timpului real de muncă al angajaților și prin crearea unui mecanism pentru obținerea unui avantaj fiscal necuvenit prin neîncheierea contractelor individuale de munca pentru livratori.”

Își amintește că spațiul de cazare oferit de companie era total neîncăpător. „Eram patru oameni în cameră, dar numai unul singur se putea mișca dintr-un loc în altul în același timp. Foloseam o singură baie și o singură bucătărie între 70 de persoane. Trebuia să așteptăm foarte mult până să ne vină rândul să folosim bucătăria.”

O altă problemă de care s-a lovit Chathuranga în primele trei luni de la sosirea în România, una comună pentru muncitorii migranți, a fost diferența de salariu dintre ce i s-a promis când a aplicat pentru viza de muncă și realitatea din țară.

„Înțelegerea a fost 500 de euro pe lună, adică 2500 de lei, dar ne plăteau doar 2250 lei. Eram 120 de curieri la momentul acela, toți plătiți la fel.”

Chathuranga povestește că, împreună cu alți doi colegi care se află acum în Italia, au discutat cu managerul și cu departamentul de HR, susținând că sunt conștienți de faptul că li se face o nedreptate. „După ce ne-am cerut drepturile au început să ne dea salariul corect: 2500 de lei și bonuri de masă.”

Așa cum declară srilankezul și cum descoperă mulți migranți după sosirea în România, asigurarea medicală și înscrierea în sistemul de sănătate rămân beneficii marcate doar pe hârtie. Cei mai mulți dintre ei nu înțeleg cum funcționează sistemul, de ce plătesc cotizația la sănătate sau cum să beneficieze de ea. Așa cum arată un raport de cercetare recent publicat de Consiliul Economic și Social există decalaje sistemice între contribuțiile salariaților și accesul lor la serviciile sociale: „se plătesc contribuții, dar… nu pot beneficia de servicii publice de sănătate pentru că nu sunt <<văzuți>> în sistemul CNAS la timp,” declară mai mulți participanți la studiu.

Chathuranga și-a dat demisia și a început să-și caute alt job după câteva luni în care nu își mai primea salariul la timp sau complet și nici bonurile de masă. Ulterior a aflat că agenția a intrat în faliment, dar nimeni nu s-a obosit să îi explice sau să îl avertizeze.

Alte state europene iau măsuri serioase pentru a proteja drepturile așa-numiților „lucrători independenți” din industria livrărilor la domiciliu. Încă din 2021, Spania a adoptat legea „Ley Rider” care impune platformelor de livrare, precum Glovo, Deliveroo sau Uber Eats să asigure contracte corecte de angajare pentru curieri, împreună cu salarii fixe, concedii, contribuții și transparență privind algoritmii care le afectează condițiile de muncă.

Deși Glovo a ignorat legislația ani de zile, continuând să califice livratorii ca lucrători independenți, Ministerul Muncii din Spania a aplicat companiei amenzi de circa 205 milioane de euro. Acest lucru a convins Glovo ca în 2024 să anunțe oficial că se va conforma legii și va transforma toți livratorii din Spania în angajați.

În același timp, Avishka își dorește ca toți românii să aibă ocazia să călătorească în Sri Lanka și să experimenteze amabilitatea și generozitatea specifice culturii locale. „Cred că după o asemenea experiență, și-ar schimba complet atitudinea față de noi,” concluzionează tânărul.

****

Acest text face parte din proiectul „Aproape. Cultura Noilor Migranți. Focus: Sri Lanka”, produs de co/laborator film.

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Proiect co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB în cadrul Programului „București. Împreună” 2025. Pentru informații detaliate despre programul de finanțare al Primăriei Municipiului București prin ARCUB, puteți accesa www.arcub.ro