Radio România 90

radio românia 90 Dacă în 2018 România Mare aniversează centenarul, Radio România aniversează 90 de ani de la prima sa emisie din 1928.

Dacă în 2018 România Mare aniversează centenarul, Radio România aniversează 90 de ani de la prima sa emisie din 1928. Pornită ca iniţiativă a unor pasionaţi şi susţinută de stat, radiofonia românească a fost în ton cu vremurile, a fost racordată la marile momente ale istoriei interbelice şi a căutat să satisfacă exigenţele ascultătorilor.


Primul director al Societăţii Române de Radiodifuziune în perioada 1935-1944 a fost Vasile Ionescu. El a fost martor al unuia dintre cele mai importante momente politice ale istoriei României la care Radiodifuziunea Română a contribuit direct, şi anume actul de la 23 august 1944 prin care se schimba orientarea în politica externă. România ieşea din alianţa Axei conduse de Germania şi se alătura coaliţiei Naţiunilor Unite. Interviul cu Vasile Ionescu din arhiva Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română datează din 1974: "Societatea Română de Radiodifuziune, care de la înfiinţarea ei a stat permanent în slujba ţării, atît în timpuri de linişte politică şi socială, cît şi-n epocile de grea cumpănă pentru naţiune, a jucat un rol hotărîtor de informare a opiniei publice româneşti cît şi peste hotare. Radioul a fost alături de români în clipa în care Majestatea Sa Regele Mihai, secondat de reprezentanţii adevăraţi ai voinţei naţionale, de generalii comandanţi ai marilor unităţi şi de patrioţii strînşi în jurul său în Palatul din Calea Victoriei, a dat lovitura de stat din 23 august 1944. Activitatea Radiodifuziunii în pregătirea şi executarea a ceea ce trebuia să devină actul istoric a început cu mult înainte."


Pe 6 iunie 1944, Vasile Ionescu era chemat în audienţă la regele Mihai I la Sinaia, la Castelul Pelişor. Acolo a fost întrebat cât de departe ajungea emisia releelor postului naţional de radio şi i s-a cerut ca emisia de la Bucureşti să poată fi recepţionată şi la Cairo unde se purtau negocieri secrete pentru ieşirea României din alianţa cu Germania. Guvernul Antonescu negocia cu sovieticii în timp ce opoziţia democratică negocia cu englezii şi americanii şi delegaţii aveau nevoie să primească informaţii din România. Prim montarea de aparate de emisie-recepţie legătura a fost realizată. Vasile Ionescu: "S-a stabilit ca un post emiţător-recepţie să fie montat la Bucureşti în adăpostul Palatului Regal din Calea Victoriei, căruia i-am dat denumirea de "Carpaţi", altul la Sinaia în vila generalului de armată Gheorghe Racoviceanu, naşul de botez al suveranului, post care a căpătat numele de "Bucegi". Iar al treilea denumit "Piatra" să fie instalat la Predeal, în spatele vilei mareşalului Antonescu. Toate acestea pe considerentul că numai în aceste locuri germanii n-ar fi avut cutezanţa să facă vreo descindere, deşi undele scurte nu puteau fi descoperite prin goniometru din cauza caracteristicilor lor speciale de propagare. În 3 zile, aceste posturi emisie-recepţie pe undă scurtă au fost instalate şi au fost date în primire. Postul "Carpaţi" din adăpostul Palatului Regal din Bucureşti, inginerului stagiar C. Bonifaciu, postul "Bucegi" de la Sinaia, inginerului Gheorghiu Vladimir, iar postul "Piatra" de la Predeal, tehnicianului Niculae Davidescu."


Vasile Ionescu a trăit intens zilele care au urmat zilei de 23 august 1944 când schimbarea de alianţă se produsese: "Miercuri, 23 august 1944, la ora 17 am fost chemat prin telefon la Comandamentul Militar al Capitalei, dându-mi-se ordin să îmbrac şi uniforma militară. În jurul orei 17:30 am fost prezent în cabinetul generalului comandant al capitalei unde, spre spre surprinderea mea, am găsit pe generalul de corp de armată Iosif Teodorescu şi şeful său de Stat Major, colonelul adjutant Demeter Dămăceanu îmbrăcaţi în haine civile, deşi erau militari de carieră. Generalul de corp de armată Iosif Teodorescu mi s-a adresat: "Domnule director general, din acest moment nu vei mai asculta decât de ordinele Majestăţii Sale Regele Mihai şi ale domnului general adjutant Constantin Sănătescu, prim-ministru. Şi vă veţi duce la Palat pe drumul cel mai scurt." Domnul colonel adjutant Demeter Dămăceanu a luat imediat legătura telefonică cu Palatul Regal din Calea Victoriei şi vorbind cu generalul de divizie Aurel Aldea, la acea dată ministru de interne în guvernul generalului adjutant Constantin Sănătescu l-a informat de sosirea mea."


La consiliul pe care suveranul l-a convocat în seara zilei de 23 august 1944 a fost prezent şi Vasile Ionescu, directorul Radiodifuziunii. Acea invitaţie arăta importanţa strategică pe care Radioul o avea în arhitectura statului român. "În cabinetul suveranului, de la ora 18 din ziua de 23 august 1944, timp de 4 ore, pînă la ora 22:05, am luat parte la toate pregătirile şi formalităţile consolidării loviturii de stat efectuată pînă la acea ora de la arestarea mareşalului Antonescu şi a colaboratorilor săi cei mai importanţi şi anume profesorul Mihai Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministrul Afacerilor Externe şi ministrul Propagandei; generalul corp de armată Piki Vasiliu, ministru secretar de stat în Ministerul de Interne şi inspector general al jandarmeriei; profesor universitar George Leseanu, fost guvernator al Transnistriei. I. Lecca, fost comisar al guvernului pe lîngă Casa evreiască, fusese arestat deja între orele 15:30-16 până la semnarea decretului de amnistie, graţiere şi desfiinţarea lagărelor de concentrare, documente prezentate de Lucreţiu Pătrăşcanu."


Radio România a fost acolo unde a trebuit atunci când a fost nevoie de ea. După 90 de ani, serviciul public de radio are o istorie care încă îşi urmează cursul. 


www.rri.ro
Publicat: 2018-11-05 13:47:00
Vizualizari: 233
TiparesteTipareste