Adolphe A. Chevallier
În a doua jumătate a secolului al 19-lea, fotografia se răspândește cu repeziciune și în spațiul românesc. Străini și români au imortalizat peisaje, oameni, localități și situații cotidiene.
Steliu Lambru, 08.05.2022, 09:26
În a doua jumătate a secolului al 19-lea, fotografia se răspândește cu repeziciune și în spațiul românesc. Străini și români au imortalizat peisaje, oameni, localități și situații cotidiene. De nume precum Carol Popp de Szathmary este legată fotografia română de război, el participând la Războiul Crimeii din 1853-1856. Franz Duschek a fost autorul unora dintre cele mai vechi fotografii ale Bucureștiului. Fotograful Războiului de independență a României din 1877-1878 a fost Franz Mandy, Ioan Spirescu a introdus fotografia în culori, iar Iosif Berman a fost, la începutul secolului 20, părintele fotojurnalismului românesc. Între toate aceste nume și multe altele și-a făcut loc și Adolphe A. Chevallier, fotograf de origine helveto-română din orașul Piatra Neamț.
Născut din tată elvețian și mamă româncă în 1881 în nordul Moldovei, Chevallier a hotărât din copilărie că va deveni artist vizual. A studiat arta fotografică la Lausanne, în Elveția, trimis de tatăl său. A obținut brevetul de fotograf al Curții Regale și și-a deschis un atelier de fotografie la Piatra Neamț unde realiza fotografii. Unele dintre ele ajungeau cărți poștale ilustrate. Profesorul Sergiu Găbureac și Ilie Gînga sunt autorii volumului „Chevallier, cronicarul-foto al plaiurilor nemțene”. Unul dintre cei doi autori, Sergiu Găbureac, s-a referit la sprijinul de care s-a bucurat Chevallier în meseria sa.
„Un inginer în domeniul silviculturii în acea perioadă, mai ales că Adolphe Chevallier-tatăl a fost chemat de regele Carol I să vină în țară pentru a se ocupa de domeniul forestier din zona Moldovei, nu avea problema susținerii materiale. Prin ce se distinge Chevallier de mulțimea de fotografi din epocă? În primul rând, toți fotografii timpului erau axați pe câștigarea vieții zilnice. La Chevallier, această problemă sigur că s-a pus și ea, dar el a avut marea inspirație să realizeze fotografii de interes public. Aceste fotografii de interes public au devenit peste ani o adevărată comoară de ordin etnografic pentru cercetători și chiar în epocă a fost foarte mult apreciat. Multe dintre fotografiile lui s-au transformat în mesageri poștali.”
Ce fotografiază Chevallier? Sergiu Găbureac și-a structurat cartea pe opt capitole în care răspunde cititorului la această întrebare. „În „Pe cărări de munte” descrie Ceahlăul, munții Rodnei, valea Bistriței. În capitolul „Vetre de lumină” este cuprins tot ce ține de lumină spirituală, biserici și mănăstiri din zona Moldovei, ajungând până la Cernăuți unde primește o comandă pentru a realiza un set de fotografii pentru Patriarhia Română în 1938. În capitolul „Domeniile Coroanei Broșteni și Bicaz” avem aproape fotografii-unicat privind dezvoltarea acestor zone. Capitolul 4, „Familia regală la Bicaz”, este un alt unicat deoarece a fost singurul fotograf acceptat să facă o sesiune foto cu familia regală retrasă la Bicaz în timpul primei urgii mondiale. Capitolul 5 este foarte interesant deoarce cuprinde mai toate ocupațiile din viața de zi cu zi a locuitorilor văii Bistriței. În capitolul 6, portul popular este prezentat în toată frumusețea sa, nu numai portul popular din Moldova ci și din alte zone ale țării. În sfârșit, cu Chevallier putem să ne plimbăm în capitolul 7 prin Piatra Neamț și alte locuri prin imaginile-document, având în vedere că multe dintre edificiile realizate în acele vremuri au fost demolate în timpul comunismului. Capitolul 8 se ocupă de prima jamboree a cercetașilor din România care a avut loc la Piatra Neamț.”
Norii negri ai primului război mondial se adunau deasupra Europei în preajma anului 1914. Doi ani mai târziu, în 1916, și România intra în război, iar Chevallier se înrola ca voluntar. A lucrat în cadrul spitalului militar de la Piatra Neamț și a continuat să fotografieze. Sergiu Găbureac. „Chevallier s-a dovedit a fi mai patriot decât mulți dintre patrioții timpului, mai ales din zona politică. Uneori este revoltat de modul în care este tratată problema românească. Avem numeroase scrisori și pasaje din care rezultă acest lucru. El și-a afirmat întotdeauna originea românească nedezicându-se de ea nici măcar pe patul morții.”
În perioada interbelică, în România Mare, Chevallier prosperă în plan personal și profesional. În 1925 se căsătorește și are două fiice. Însă cel de-al doilea război mondial îi va schimba viața. După încheierea conflictului, în 1945 vine la București și vede că lumea era alta. Sergiu Găbureac. Track: „Ajunge la București și bineînțeles că este revoltat de faptul că meseria lui este încadrată forțat într-o cooperativă meșteșugărească. Aceste cooperative de sorginte sovietică începuseră să apară în toate domeniile. El, fiind un spirit foarte liber, este total împotrivă și bineînțeles că încep șicanele. Chevallier constată că locul său nu mai poate fi în România și se retrage la fetele lui la Lausanne, în Elveția.”
23 aprilie 1963, după 13 ani de exil elvețian, fotograful Adolphe A. Chevallier încetează din viață la vârsta de 81 de ani la Baden. A lăsat în urmă o vastă operă fotografică, clișeele sale fiind foarte căutate azi de colecționari.
