Generalul Henri Cihoski (1871-1950)
Istoria românilor a fost scrisă și de străini, așa cum în istoria altor națiuni sunt prezenți și românii.
Steliu Lambru, 08.02.2026, 16:20
Istoria românilor a fost scrisă și de străini, așa cum în istoria altor națiuni sunt prezenți și românii. Deși o minoritate redusă numeric, polonezii din România au dat câteva nume importante pentru țara în care au trăit. Generalul Henri Cihoski, erou al primului război mondial, a fost unul dintre polonezii care au dat mult pentru România.
Împreună cu istoricul Corneliu Andonie am reconstituit pe scurt biografia lui Cihoski. ”Aș vrea să amintesc un citat din Nicolae Iorga: din câți străini a avut această țară, nimeni nu ne-a înțeles, iertat și iubit mai mult decât acești idealiști până la mormânt ai revoluțiilor poloneze. Henri Cihoski era de origine poloneză. Tatăl lui, Aleksandr, a participat la revoluția poloneză din Rusia, partea din Polonia ocupată de ruși, revoluție care a avut loc în 1863. Era inginer, absolvent al Universității din Varșovia, refugiat în România, primit cu mare bucurie de domnitorul Alexandru Ioan I, care i-a acordat și cetățenia română. S-a încadrat în administrația românească, era inginer hotarnic. S-a căsătorit tot cu o poloneză, Henri era al treilea din cei cinci copii ai acestui cuplu de polonezi.”
Născut în 1871 la Tecuci, Cihoski a îmbrățișat cariera armelor. A urmat școlile militare de ofițeri de artilerie și geniu și Școala Superioară de Război din București. A fost căsătorit cu fiica unui negustor armean bogat și au avut o fiică și un fiu. ”Până la Primul Război Mondial, a obținut o serie întreagă de grade militare, ajungând ca la începutul războiului să aibă gradul de colonel. A participat la luptele din toamna și iarna anului 1916. A fost rănit grav la coloana vertebrală și a stat internat la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași o lună și jumătate. Când a început campania din vara anului 1917, a fost numit la comanda diviziei a 10-a de infanterie. În această postură a dovedit calitățile remarcabile de ofițer pe care le avea.”
După Marele Război, Cihoski se apropie de lumea politică. ”El este important prin faptul că, ministru de război fiind în perioada 1928-1930 în guvernul Iuliu Maniu, a adus o serie de modificări, în sens pozitiv, ale instituției armatei. În perioada lui s-a schimbat denumirea din Ministerul de Război în Ministerul Armatei în 1929. S-a elaborat o nouă lege de organizare a armatei în 1930, votată după încheierea mandatului său. De asemenea, el este important prin faptul că, ofițer de geniu fiind, a luat inițiativa realizării Monumentului Leul, cel care se află vizavi de Palatul Cotroceni, la intrarea în cartierul Militari. A înființat câteva sanatorii militare, pe altele le-a îmbunătățit. A creat al patrulea regiment la diviziile de infanterie. Până atunci, și în timpul războiului, diviziile de infanterie avuseseră trei regimente.”
Generalul Henri Cihoski venea dintr-o generație care își păstra principiile și valorile și în politică. ”Evenimentul care l-a consacrat în lumea românească a fost în 1930, când se sărbătorea în Parlament unirea Basarabiei. Publicul din Parlament, la sosirea în sală a lui Constantin Stere, basarabeanul care a susținut tot timpul, până la unirea Basarabiei, alinierea României lângă Germania și Austro-Ungaria în timpul războiului, l-a aplaudat. Motiv pentru care trei dintre generalii marcanți ai Primului Război Mondial, generalul Petala, generalul Vasile Rudeanu și generalul Mărdărescu au părăsit sala în semn de neacceptare a acelor ovații aduse lui Constantin Stere. Iar pentru că Cihoski, ca ministru, nu a acționat sub nicio formă împotriva lor, a fost aspru criticat. Drept pentru care el și-a dat demisia. A fost un gest de mare onoare și apreciat.”
Finalul celui de-al doilea război mondial nu prevestea nimic bun pentru România. Țară ocupată, ea nu va beneficia de reconstrucția democrației ci va fi aruncată în bezna totalitarismului comunist. Fost demnitar, Henri Cihoski avea să împărtășească soarta celorlalți demnitari. Corneliu Andonie. ”Pe 5 mai 1950 a fost arestat ca fost ministru, dus direct la Sighet unde, din cauza condițiilor de acolo și a faptului că era bătrân, avea 79 de ani totuși, după 11 zile a murit. Nu e singurul în această situație dintre cei care au fost omorâți astfel în timpul regimului comunist. Și, după practica de atunci, a fost aruncat pur și simplu într-o groapă comună.”
Generalul Henri Cihoski a făcut parte din generația celor care au făcut România Mare și au trecut prin cele două războaie mondiale ale secolului XX. A fost martor al istoriei din plin și victimă a vitregiilor sale.
